”În perioada anterioară anilor 2008-2009, românii au fost încurajaţi să ia credite, iar în momentul izbucnirii crizei financiare aceştia, pe lânga bunurile dobandite prin credite, şi-au pierdut si bunurile agonisite anterior. Banca nu este o societate filantropică ci este un partener de afaceri . Dacă partenerul de afaceri pierde în urma unei afaceri făcute împreună , asta nu înseamnă că celălalt trebuie să- l condamne la ” sărăcie veşnică „. În opinia mea, consider că atât banca cât si debitorul au obligaţia să ajungă la înţelegeri rezonabile pentru amândoi, nefiind condiţii normale ci din contra mai mult decât excepţionale. Criza financiar-bancară nefiind imputabilă neapărat oamenilor de afaceri ci contextului socio-economic, consider că este necesară existenţa unui parteneriat de bună credinţă , atât din partea băncilor cât si a clienţilor acestora care sunt în imposibilitatea achitării creanţelor.
În acest sens, consider oportun, la o perioadă de criză excepţională, să luăm măsuri excepţionale în favoarea tuturor partenerilor seriosi şi nu în beneficiul profitorilor, în cazul de faţă a cesionarilor de creanţe bancare care nu fac altceva astăzi decât să îngenuncheze aproape o treime din familiile românilor.
A devenit o problemă de siguranţă naţională presiunea la care sunt supuşi românii datornici firmelor de recuperări creanţe . Legislaţia este net favorabilă acestor firme, acestor instituţii financiar nebancare care funcţionează practic în acelaşi condiţii ca şi societăţile comerciale, plătind un impozit doar de 16%.
Astfel, 3,5 milioane de români împreună cu familiile lor sunt împinşi la periferia societăţii, iar ca să evite executarea silită trebuie să nu mai dobândească alte bunuri sau eventual să plece din România. Pentru a evita acest fenomen dramatic, propun impozitarea cu 85% pentru orice sumă încasată, prin executare silită a cesionarilor de creanţe bancare. Cei 3,5 milioane de români ar putea să-şi răscumpere creanţele la valori până în 15% având deci un beneficiu extraordinar. În schimb, ar fi o palmă dată acestor insitutii nebancare care vor avea profituri sensibil mai scăzute şi nu vor mai putea teroriza familiile românilor cu datorii. În momentul de faţă, aproape 30% din populaţia activă care ar putea aduce plus valoare este împinsă în prăpastie devenind o problemă socială, naţională a României”, ne-a spus Miron.
 

 
 

Urmărește-ne pe Google News