Pasajul este acela în care fata de 15 ani povestește cum a fost legată la ochi și a trecut pe lângă un dig și, când sună, este în cameră. Pe parcursul discuției, ea are o atitudine calmă.
Libertatea a decis să publice pasajul audio din trei motive:
1. Familia l-a ascultat deja, chiar astăzi, pus pe calculatorul soției lui Alexandru Cumpănașu mamei și tatălui Alexandrei.
2. Considerăm că e de interes public ca oamenii să audă calmul cu care Alexandra transmite informațiile, mai ales în contradicție cu tratamentul, vizibil nu aici, ci în stenograme și în restul înregistrărilor, pe care i l-au aplicat autoritățile.
3. Tonul este important și credem că publicul are dreptul să afle cum sunt tratați cetățenii la 112. Chiar dacă în acest pasaj tonul autorităților este normal, în altele el i-a înfiorat pe toți cei care le-au ascultat. Sperăm ca acest pasaj să fie completat, mai târziu, și de celelalte momente, pentru că nu e normal ca în Parlament, la Parchet sau în CSAT să asculte și să spună că ”e inuman„ și publicul să nu poată constata acest tratament inuman.
Transcript conversație:
– Când am văzut prima oară eram legată la ochi și eram pe lângă dig. Pe el îl cheamă… Popescu Lucian-Gabriel…
– Pe lângă dig… Popescu Lucian…păi și acuma pe unde ești? Te poți uita?
– Nu pot. Sunt închisă într-o cameră. Văd decât… o poartă.
(…)
(se repetă prima parte a dialogului)