”Eu îmi aduc aminte de prioada comunistă, mai ales după 1969 când am fost hirotonit preot și am luat parte activă la toate slujbele religioase. Și, mai ales după ce am ajuns preot la Biserica Sfântul Silvestru, unde era un mare duhovnic, părintele Constantin Galeriu. Îl căutau oameni din toate straturile sociale, unii mai curajoși, ații mai în taină. Dar prăintele nu refuza pe nimeni. De la el am învățat și eu să nu refuz pe nimeni, să riscăm chiar uneori, chiar dacă ar fi fost să considerăm că era o ispită care venea asupra noastră. Și îi asistam religios pe toți care ne cereau spirjinul, fiind că nu era oprită venirea. Cei care aveau curajul să vină, mai ales că unii erau urmăriți de organele securității să vadă dacă merg la biserică”, spune părintele.
Multe nunți și botezuri se făceau în taină. Unora le era frică să vină și la înmormântare
Părintele mai spune că multe nunți și botezuri se făceau pe ascuns, dar înmormâmtările erau libere. Cu taote acestea erau oameni cărora le era frică să meargă și la înmormântare pentru că erau urmăriți de Securitate peste tot.
”Unii aveau curajul să vină deschis. Alții veneau oarecum în taină, neștiuți de nimeni și așa făceam și botezuri și cununii. Înmormântrăile iarăși erau libere, chiar dacă unora le era frică. Dar erau foarte mulți cei care îl mărturiseau pe Bunul Dumnezeu și veau cu drag la orice slujbă la biserică”, povestește părintele Bordașiu.
De Paști, oamenii uitau de supraveghere
Părintele își amintește că, totuși, de Paști, oamenii parcă uitau că sunt urmăriți și veneau la Biserică, la Înviere.
”Erau înălțătoare sujbele de Inviere. Le țineam afară din biserică,iar când ziceam Hrisos a Înviat! Răspundeau oarecum liberi și uitau că sunt în regimul comunist și uitau că sunt supravegheați. Toată lumea răspundea Adevărat a Înviat. Acestea au fost momentele de luptă, chiar ascunsă a întregului popor credicios care își păstra credința în Bunul Dumnezeu”, mai spune părintele.
CITEȘTE ȘI