Când virusurile fac saltul către oameni se întâmplă „foarte rar să fie perfecte”, spune profesorul Wendy Barclay, virolog la Imperial College Londra.
Ea arătă că în cazul unor virusuri, de la gripă la Ebola, transmisibilitatea a crescut treptat după ce virusul a făcut saltul către oameni.
Capacitatea unui virus de a-și crește biologic transmisibilitatea este calculată în baza ratei R0 – numărul mediu de persoane pe care fiecare bolnav le infectează mai departe.
Valoarea acestei rate era de 2,5 când pandemia a izbucnit în Wuhan și a urcat până aproape de 8 în cazul variantei Delta, mutația descoperită prima dată în India. În cazul oreion, rata este de 12, iar la pojar era 18.
„Virusul ne-a surprins pe toți. Este dincolo de orice ne așteptam”, a declarat Aris Katzourakis, care a studiat evoluția virală la Universitatea Oxford. „Faptul că s-a întâmplat de două ori în 18 luni, două variante (Alpha și Delta) fiecare cu 50% mai transmisibilă, este o schimbare fenomenală”.
Este „prostesc”, spune acesta, să încerci să stabilești cât de mult poate să crească rata, dar pot fi creșteri însemnate în următorii ani. El oferă examplul pojarului, unde poate crește de la 14 la 30 de ori și astfel să provoace epidemii periculoase.
Există mai multe caracteristici pe care virusul le-ar putea folosi pentru a-și crește rata de transmisibilitate, precum: îmbunătățirea modului în care reușește să pătrundă în celulele umane, cât supraviețuiește în aer, creșterea încărcăturii virale care face ca pacienții să transmită mai multe virusuri prin tusă sau respirație sau schimbarea modului în care se răspândește de la o persoană la alta.
Chiar dacă varianta Alpha, cea descoperită în Marea Britanie, a crescut rata de transmisibilitate, experții arată că nu este obligatoriu ca fiecare variantă să sporească contagiunea.
„În cele din urmă există limite și nu există un supervirus care va conține fiecare parte negativă a mutațiilor”, a arătat doctorul Katzourakis.
Există, de asemenea, conceptul de compromisuri evolutive – pentru a deveni mai bun la un lucru, de multe ori se va înrăutăți la altceva. Campania de vaccinare din întreaga lume va oferit un alt obstacol în calea evoluției virusului.
„Este foarte posibil ca modificările virusului care îl fac mai bun la evitarea vaccinurilor să ajungă să compromită capacitatea sa de a transmite în sens absolut”, a spus dr. Katzourakis.
El crede că eșecul variantei Beta, care are o mutație numită E484K ce ajută la evitarea sistemului imunitar, este o dovadă care îi întărește afirmația. Cu toate acestea, Delta are mutații care o ajută să se răspândească și să evite parțial imunitatea.
Alte virusuri au avut strategii diferite pentru a continua să infecteze. De exemplu, pojarul are răspândire explozivă, dar lasă în urmă imunitate pentru tot restul vieții, ceea ce îngreunează după răspândirea virusului. Virusul gripal are o rată de transmisibilitate mult mai mică, abia depășește 1, dar evoluează constant și găsește moduri de a depăși sistemul imunitar.
„Suntem într-o fază cu adevărat interesantă, intermediară și oarecum imprevizibilă, este dificil de prezis ce va întâmpla peste un an”, a spus profesorul Barclay.
Un lucru care este adesea menționat, dar nu este agreat științific, este că virusul trebuie să devină mai slab pentru a se răspândi mai ușor. Există o presiune evolutivă foarte mică asupra virusului pentru ca acest lucru să se întâmple. Virusul este deja oprit în următoarea persoană cu mult înainte de a ucide persoana pe care a infectat-o. Iar tinerii, care transmit mai ușor virusul, sunt cei care nu se îmbolnăvesc foarte tare.
În țările bogate cu campanii de vaccinare bune, se speră că următoarele variante nu vor putea pune o problemă majoră din cauza imunității pe scară largă. Dar aceste variante progresiv mai transmisibile sunt un coșmar pentru restul lumii care va avea probleme în a ține pandemia sub control.