ComenteazăTimp de trei zile, Goldi Patel, o tânără de 25 de ani, a mers din spital în spital în New Delhi, pentru a-i găsi soțului ei, bolnav de COVID, un pat.
Patru spitale au refuzat-o pe Patel, care este însărcinată în șapte luni, înainte ca o unitate medicală să îi găsească în cele din urmă un loc.
Dar calitatea îngrijirii la Centrul Sardar Patel, o facilitate construită special pentru pandemie, este atât de proastă, încât soțul își dorește doar să plece de acolo.
În timpul acesta, în jurul lui, oamenii mor. El nu a prea avut contact cu medicii și a primit doar câteva medicamente. Are 80% din suprafața plămânilor afectată de virus și se teme de ce se va întâmpla dacă starea lui se va deteriora.
„Sunt foarte speriat”, a mărturisit Sadanand Patel, sâmbătă, într-o discuție cu reporterii CNN. „Dacă starea mea se agravează, nu cred că vor fi capabili să mă salveze”, a adăugat el.
O soluție de avarie
Pe măsură ce numărul infectărilor a crescut masiv în India, sistemul sanitar al țării este copleșit. Paturile, oxigenul și cadrele medicale lipsesc. Unii pacienți COVID mor în sălile de așteptare sau în fața clinicilor supraaglomerate, înainte de a fi consultați de un medic.
Doar unii pacienți sunt internați în spitale. Doar că, odată intrați, ei realizează că se lovesc de alte probleme: absența îngrijirii și a medicamentelor.
În februarie, oficialii deciseseră de fapt să închidă Sardar Patel, crezând că India a scăpat de pandemie. Când a devenit clar că nu este cazulul unui scenariu atât de optimist, facilitatea cu 500 de paturi a fost redeschisă pe 26 aprilie.
Presa locală a relatat că în ciuda cozilor lungi de pacienți care așteptau în afara spitalului, foarte puțini oameni au fost admiși.
Sadanand a fost internat aici la o zi după redeschiderea spitalului. Când soția sa l-a vizitat după o altă zi, locul era deja supraaglomerat.
În spațiul uriaș, asemănător unui depozit, unii pacienți stau întinși pe paturi din carton. Există și paturi normale. Medicamentele sunt puține, iar Sadanand a interacționat cu un doctor doar o dată sau de două ori de când a fost internat.
În schimb, a văzut doi oameni din paturile apropiate cum țipau după medicamente. Amândoi au murit, când li s-a terminat oxigenul. Până sâmbătă, a cincea zi petrecută de tânăr în spital, cel puțin cinci oameni din jurul lui muriseră.
Ministrul sănătății din India a asigurat luna trecută că va extinde rapid facilitatea medicală la 2.000 de paturi, cu rezervele de oxigen aferente cu tot, pentru a rezolva criza din spitalele din oraș. În jur de 40 de medici și 120 de paramedici au fost deja detașați la centru.
Dar promisiunea nu se potrivește deocamdată cu experiența lui Sadanand.
„Guvernul crede că a deschis un spital, că pacienții sunt tratați. Dar de fapt nu se întâmplă așa ceva”, spune el.
Medicii verifică starea pacienților destul de rar, explică tânărul. Un pacient din patul apropiat l-a sfătuit să plece din spital dacă se simte un pic mai bine. „O să mori întins pe pat, deoarece nu va fi nimeni în jur care să cheme un doctor”, i-a spus omul.
Și alții au avut experiențe similare. Sarita Saxena a declarat pentru CNN, vineri, că și-a internat cumnatul în acest centru, după ce a fost refuzată de șapte spitale.
Nu crede că aici există și doctori care tratează pacienții. Singurii oameni care acordă îngrijiri, spune ea, sunt rudele pacienților, care riscă să se infecteze.
Alți oameni sunt așa de îngrijorați încât încearcă să își externeze rudele aflate aici. Același lucru l-ar vrea și Sadanand, doar că nu există niciun alt spital care să îl primească.
„I-am explicat că dacă rămâne aici, măcar are parte de oxigen”, spune soția sa.
Oxigenul este și el la mare căutare în întreaga țară. Teoretic, rezerve există, dar distribuirea lor către spitale este o altă discuție.
Reprezentanții unor spitale au trimis mesaje SOS către oficiali, cerând oxigen. Iar unii doctori și-au informat pacienții că trebuie să vină cu propriile rezerve.
Motiv pentru care în întreaga țară, oamenii stau la cozi mari la centrele de alimentare cu oxigen, așteptând să își încarce buteliile goale.
Oxigen, nu și tratament
Deși Goldi Patel este bucuroasă că soțul ei primește totuși oxigen, problema este că în lipsa medicamentelor, virusul i-a afectat 80% din suprafața plămânilor.
Când se ridică în capul oaselor, tânărul începe să tușească violent.
La spital primește oxigen, mâncare și apă, dar foarte puține medicamente. Cadrele medicale i-au dat în cele din urmă niște antibiotice, dar doar după ce tânăra a amenințat că se sinucide.
Vineri, chiar ea a fost nevoită să meargă la centru pentru a-i da medicamente soțului.
Doctorul Chandrasekhar Singha, de la Spitalul pentru copii Madhukar Rainbow, din New Delhi, spune că un pacient cu o infecție care a afectat 80% din plămâni trebuie să fie tratat cu antivirale, steroizi și antibiotice, dincolo de oxigen.
„Oferind oxigen, tot ce faci este să mai câștigi niște timp”, explică el, avertizând că situația lui Sadanand este îngrijorătoare.
Goldi se teme și pentru soțul ei, dar și pentru ea. Însărcinată în 7 luni, nici măcar nu știe dacă are COVID. Nu a dezvoltat simptome, dar nici nu poate să verifice, deoarece un test costă 900 de rupii (12 dolari).
Amândoi sunt nemulțumiți de măsurile ineficiente ale autorităților. Dacă îngrijirea ar fi fost rezonabilă, Sadanand nu ar fi avut nevoie de eforturile suplimentare ale soției.
„Întotdeauna mă întreb ce se va întâmpla dacă și ea se îmbolnăvește”, spune el.
Foto: Profimedia