ComenteazăMarinarul român a vorbit cu Libertatea sub protecţia anonimatului, fiind angajat al unei firme străine. El a plecat din ţară în ianuarie şi a navigat către Asia, ajungând în China chiar în vârful pandemiei.
A stat cinci luni pe vapor și a revenit în Europa chiar când continentul nostru trecea prin cele mai grele clipe.
M-am întors chiar când începea nebunia. Şi am văzut şi de ce e nebunie: pentru că în Europa nu era nicio regulă. În China au fost foarte stricţi. În Europa, nicio treabă, în vârf de pandemie.
Navigator român:
După 5 luni, şi-a văzut copiii de la balcon
Potrivit legislaţiei româneşti, personalul navigant nu trebuie să intre la izolare la revenirea în ţară. Bărbatul povesteşte însă că, pentru a fi sigur că nu îşi îmbolnăveşte familia, s-a autocarantinat de săptămâna trecută, de când a intrat în România.
Nu mi-am văzut copiii. Au venit în parcare să mă vadă, la balcon. Am zis că pentru ei mă izolez.
Navigator român:
”Până la două săptămâni după ce am părăsit ultimul port din China, ni s-a cerut zilnic tabel cu temperatura echipajului. Dacă cineva făcea ceva, ei să poată urmări când a fost nava în port. În Europa am văzut o mască la un pilot şi atât. În rest, Hamburg, Rotterdam, Anvers, nimic, nu tu o mască, mânuşi”, povesteşte marinarul.
Vameşii români, neechipaţi şi relaxaţi
Zborurile către Bucureşti fiind suspendate, navigatorul a trebuit să revină prin Bulgaria, unde nu au fost restricţii. A zburat din Hong Kong până în Sofia, prin Doha şi Atena.
Din Sofia, o maşină l-a lăsat la Vama Veche, a trecut graniţa pe jos, şi de acolo a ajuns acasă, în judeţul Constanţa.
În România, m-a surprins vameşul. Nu avea mască, mănuşi, era foarte relaxat. Mi-a zis: ”Ce, domnule, n-aţi avut niciodată o gripă mai serioasă?!”. Ceva de genul: ”Ce-i cu atâtea precauţii?”.
Navigator român:
Contractele de marinari se încheie de regulă pe o perioadă de 3 luni, cu posibilitatea prelungirii până la 4 luni, în funcţie de necesităţi. Se întâmplă des ca un marinar să nu poată fi schimbat pentru că schimbul lui întârzie, nu a găsit zbor sau a avut o problemă în familie.
El se consideră însă norocos, după ce pandemia şi suspendarea zborurilor l-au ţinut doar cinci luni departe de casă.
”Eu sunt norocos. Am lăsat colegi la vapor din septembrie. Cei mai vechi erau 9 filipinezi. Nu erau zboruri, nu le puteau trimite schimburi. Adică, trebuie să muncească şi să-şi ia salariul, dar la un moment dat e prea mult şi deja sunt accidente. Lumea nu se mai concentrează”, povesteşte el.
Cunoaşte şi situaţii mai complicate, cu navigatori care au rămas blocaţi în America de Sud sau în Africa, pe rute unde se navighează doar între cele două continente. Marinarii din Europa nu au astfel încă nicio şansă să ajungă acasă, pentru că nu pot fi recuperaţi.