În fostele celule sunt acum birouri
A fost condamnat, în 2 mai 1949, la 4 ani de puşcărie, pentru că i-a aprovizionat cu alimente pe luptătorii anticomunişti din Munţii Arnota, în judeţul Vâlcea. E drept, cea mai mare parte a pedepsei şi-a ispăşit-o în puşcăria din Gherla, judeţul Cluj. Dar, pentru câteva săptămâni, a fost “oaspete” şi la Piteşti. “Oricum, Ţurcanu a venit la Gherla la începutul lui 1950, unde a pus pe picioare aceeaşi metodă de «reeducare». Eu acolo l-am cunoscut”, spune bătrânul, care este şi vicepreşedintele filialei Argeş a Fundaţiei Culturale Memoria. Înăuntru aerul a păstrat ceva lugubru, îngheţat. Unele dintre fostele celule sunt ocupate de birourile unei firme de construcţii, ba chiar şi de cele ale unui ziar local. Altele însă au rămas în paragină. Iar paragina le-a făcut să-şi păstreze, straniu, autenticitatea. Într-una dintre ele, regăsim câteva din paturile originale, de acum şase decenii. “Doar rogojina şi pătura lipsesc de pe ele, în rest, totul e la fel”, şopteşte Aristide Ionescu.
Beznă totală, doar ciment pe jos
Pereţii cotropiţi de igrasie parcă se abţin să nu urle poveştile înfiorătoare văzute de ei. La subsol, se află “neagra”, camera de izolare. “Nu rezistai mai mult de 48 de ore aici. Beznă totală, fără pat, doar cimentul de pe jos. Nici o oală unde să-ţi faci nevoile nu aveai”, îmi explică fostul deţinut. La etajul 1, intru şi-n Camera 4 Spital. În acest loc a început totul, în seara de Sf. Nicolae a anului 1949. Aici îşi avea Ţurcanu “sediul”, aici se petreceau cele mai teribile torturi, aici au murit oameni. “Până acum, avem documentare pentru 101 morţi survenite în urma acelui experiment. Marea majoritate au fost în puşcăriile din Piteşti şi Gherla”, adaugă prof. univ. Ilie Popa, preşedintele fundaţiei. În fosta curte interioară, a crescut acum o mică junglă de copaci, tufişuri, iarbă şi buruieni. “Mâinile la spate şi capul jos, banditule!”, s-ar fi auzit urletul gardienilor, acum 60 de ani, către deţinuţii ce mergeau, în şir indian, la “plimbarea” zilnică. Afară e o zi caniculară. Dar frigul din clădirea fostului Penitenciar Piteşti te poate urmări pentru multă vreme.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_41bed5f8762293b0eb645d6ff4bc2f5a.jpg)
Eugen Ţurcanu a fost executat în 1954
Eugen Ţurcanu (1925-1954) a condus “reeducarea prin tortură”, la ordinele fostului şef al Securităţii, generalul Alexandru Nicolschi.
Ţurcanu urmase trei ani de studii de drept, la Universitatea din Iaşi, şi devenise membru al Biroului Judeţean Iaşi, fiind trimis la Bucureşti pentru a se specializa în vederea unei cariere diplomatice. Este “demascat” ca legionar şi condamnat la şapte ani de puşcărie, în 1948. Promite că va face orice pentru a fi eliberat, astfel încât i se încredinţează misiunea desfăşurării “Experimentului Piteşti”.
Faza lui iniţială, ce urmărea atragerea foştilor legionari către ideologia comunistă, debutase în puşcăria din Suceava, sub comanda lui Alexandru Bogdanovici (fost membru al Gărzii de Fier), dar nu includea tortura fizică. Nemulţumit de blândeţea procedeului, Ţurcanu preia operaţiunea şi-o transformă într-un iad fizic şi psihic pentru deţinuţii vizaţi, căruia avea să-i cadă victimă, printre primii, chiar Bogdanovici. În 1952, se declanşează ancheta privind atrocităţile lui Ţurcanu. Acesta e condamnat la moarte şi executat la Jilava, în 17 decembrie 1954, împreună cu încă 16 “subalterni”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_196f9850d8a006798b5556eb75aa5f2d.jpg)
Erau puşi să-şi mănânce fecalele
“Experimentul Piteşti” a intrat în istorie drept “reeducare prin tortură”. Victima era transformată, prin suferinţe fizice şi presiuni psihice neînchipuite, în călău.
Un călău care îşi tortura, la rândul lui, cel mai bun prieten, care era pus să-şi nege, să-şi acuze tot ce avusese mai sfânt până atunci: familie, credinţă, prieteni, idei. Un “om nou”, bun de folosit de comunismul stalinist al acelor ani. Experimentul a debutat în 6 decembrie 1949 şi a durat până în 1952, când vestea despre atrocităţile din puşcăriile din România a ajuns în Occident.
Cele patru faze ale reeducării
Virgil Ierunca, în cartea lui “Fenomenul Piteşti”, distinge fazele reeducării:
1) “demascarea externă”, în care deţinutul trebuia să dezvăluie tot ce ţinuse ascuns în perioada anchetei de la Securitate;
2) “demascarea internă”, când acesta trebuia să-i denunţe pe cei care-l ajutaseră în închisoare;
3) “demascarea morală publică”, când era obligat să ponegrească cele mai dragi fiinţe şi valori: părinţi, soţie, prieteni, Dumnezeu etc. şi
4) trecerea deţinutului în rândul torţionarilor, când trebuia să-i “reeduce” pe alţii, începând cu cel mai bun prieten din puşcărie. Aceste “faze” erau însoţite de cele mai cumplite torturi, chinuri fizice dincolo de orice imaginaţie, cel în cauză fiind obligat chiar să-şi mănânce propriile fecale.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_bfa88eafba4c128e0a4ec224b3dd482e.jpg)
Clădirea fostei puşcării, dezafectată în 1977
Închisoarea Piteşti a funcţionat până în anul 1977, când a fost dezafectată. În clădirea ei s-a aflat, până la Revoluţie, sediul Trustului de Construcţii Industriale. După 90, cele două corpuri principale au fost împărţite între două firme private, urmaşe ale trustului respectiv, ARGEROM şi SIMAC.
Citiţi mâine, pe larg, despre metodele de tortură la care erau supuşi deţinuţii.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_355721eca2e817a0b28579cab9a9fca8.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_6e89aeb86663aeb2ca96187f256fca75.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_fe63f7ecfe76ba356e3c12d34cc0d859.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_8286e0e013a31e5326eee8b29042e37b.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_ac307b3fabdcd88c0c9e71b054963dae.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_b0b78bce03d5a2c735fe4f7ed42e1726.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_943bd589897d13f1f4aeeab5c08d1531.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_8e7fe8d2c12c68dd853764ffa0e25cb1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_7487f654eaf4e867f6de46c5b40e0381.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/233_dddd433ec1f86c990ec8a1c034321074.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_f4985cb70de2d3e0383b69da3a1b898d.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_02fc53635ea0135ce02f95756c30f066.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_2c51935e9925070f07c38e077deaff16.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_b0c7f2e533a4cff80fc8db1805f41db1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_acd6d3547c57a66c195f7b1686a8a970.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_c8867dafbf7b2f24feeaf1d9dcf10b6d.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_d7f9120c843d9663f1a676ab02e3349c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_ef184f9e138e6ee61550ff73aecf8b40.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.