ComenteazăLaurie Garrett a avertizat încă din 1994, în cartea ei “Epidemia care va veni”, cu privire la izbucnirea unei pandemii de felul celei pe care o trăim chiar acum.
Alte avertismente au fost lansate mai apoi în alte cărți și articole de autoarea premiată cu Pulitzer, care are la bază studii de bacteriologie și imunologie și un stagiu de cercetare la Stanford University.
Într-o discuție cu New York Times, ea spune acum că chinul omenirii nu s-a sfârșit și că ne așteaptă în continuare ani în care vom vedea numeroase decese și, probabil, momente de furie colectivă în societate.
Redemsivir nu este o soluție
În ciuda reacției burselor, spune Garrett, Redemsivir nu este biletul nostru câștigător. “Nu te vindecă”, explică ea, subliniind că declarațiile cele mai îndrăznețe vorbesc despre o mică scurtare a timpului în care se recuperează pacienții.
“Avem nevoie de un tratament sau de un vaccin”, spune autoarea. Iar vaccinul, crede ea, nu va fi gata anul acesta.
“Estimarea mea este că avem nevoie de 36 de luni (pentru un vaccin) și acesta este scenariul cel mai optimist”, spune Garrett.
Valuri epidemice succesive
Garrett crede că nu vom avea parte de un tsunami epidemic, ci mai degrabă de valuri care vor lovi în diferite zone.
Sunt destul de sigură că (epidemia) se va desfășura în valuri. Nu vom avea un tsunami care va lovi America, apoi se va retrage. Vom avea valuri mici care vor lovi în Des Moines, apoi în New Orleans și apoi în Houston și tot așa. Iar asta va afecta felul în care gândesc oamenii.
Laurie Garrett:
Ce anume va schimba? Oamenii vor reevalua importanța călătoriilor, felul în care folosesc transportul în comun, nevoia de a sta față în față la întâlnirile de afaceri, spre exemplu.
Noua normalitate și furia colectivă
Întoarcerea la normal pare în afara discuției, crede autoarea.
Istoria se petrece în fața noastră. Ne-am întors cumva la normalitate după atacurile de la 11 septembrie? Nu. Am creat o nouă normalitate. Am securizat SUA. Le-am transformat-o într-o țară antiteroristă. Și asta a afectat totul. Nu mai putem intra într-o clădire fără să arătăm buletinul sau să trecem printr-un detector de metale. Asta o să se întâmple și acum.
Laurie Garrett:
De schimbat, crede ea, se va schimba și implicarea publicului în politică.
“Dacă America va intra în următoarea fază și bogații vor deveni cumva și mai bogați de pe urma lucrurilor urâte pe care le fac, iar noi vom ieși din vizuinile noastre și vom realiza «Dumnezeule, nu doar că toți cei la care țin sunt șomeri și nu-și pot plăti ratele, dar nesimțiții care zburau cu avioanele lor private spre insula lor o fac și acum», atunci cred că am putea avea tulburări politice masive”, spune Garrett.
“În momentul în care vom ieși din vizuinile noastre și vom vedea ce înseamnă un șomaj de 25% am putea vedea și cum arată furia colectivă”, mai avertizează autoarea.
Trump, cel mai incompetent bufon
Garrett scrie de zeci de ani pe tema sănătății publice și este cunoscută pentru articolele ei pe tema epidemiei de HIV.
A primit premiul Pulitzer în 1996 pentru reportajele scrise despre epidemia de Ebola din Zair.
A făcut cercetare la Harvards School of Public Health, a fost membră a prestigiosului think-tank Council on Foreign Relations și chiar a fost consultată pentru filmul “Contagion” din 2011.
Experiența ei este acum la mare căutare, scrie New York Times, și primește solicitări din numeroase țări, inclusiv din SUA.
Garrett nu este surprinsă de faptul că un coronavirus a generat un astfel de efect, de faptul că China a minimalizat gravitatea epidemiei din țară și nici de faptul că răspunsul la criză a fost, în multe țări, neglijent și întârziat.
Nu și-a imaginat însă niciodată că răspunsul cel mai neglijent și greoi la epidemie va fi cel al SUA. “Trump este cel mai incompetent bufon posibil”, spune Garrett, cu referire la lipsa de abilitate a președintelui în combaterea epidemiei în SUA.
O problemă a Americii
Dar, spune Garrett, problema SUA, care sunt incapabile să conducă lumea în această criză, e doar parțial din vina lui Trump și ține și de lipsa de investiții în sănătatea publică.
Cei bogați, spune autoarea, se duc la cei mai buni medici pentru a beneficia de tratamente de ultimă oră pentru problemele cardiace, cancer sau alte boli. Dezbaterea generală se poartă pe tema accesului individual la servicii de sănătate.
“Dar ce se întâmplă cu eforturile de a menține aerul și apa curate pentru toată lumea sau de a crea politici și sisteme care să detecteze și să controleze rapid epidemii, pentru a proteja populații întregi? Unde sunt recompensele pentru cei care trebuie să creeze astfel de politici?”, se întreabă Garrett.