Comentează- Octavian Voiculescu este doctor în embriologie moleculară și genetică, iar Mircea Iliescu este doctor în genetică umană și evoluție. Amândoi sunt cercetători la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.
O analiză pe pași a viitorului coabitării noastre cu COVID începe cu îngrijorările de dată relativ recentă. Iar prima temere a apărut odată cu varianta identificată prima oară (în septembrie) în Kent, Regatul Unit. Are 17 mutații față de variantele-standard, 8 în gena pentru proteina Spike, din țepii virusului. A stârnit atenție și îngrijorare sporite, fiindcă se răspândea mai repede față de celelalte variante, observație posibilă fiindcă Regatul Unit face supraveghere genomică foarte sistematic și extins (practică aproape jumătate din secvenționările din lume).
De la aceste observații din decembrie, când prevalența variantei Kent ajunsese deja foarte înaltă (chiar majoritară în unele regiuni din sud-estul Angliei, incluzând regiunea londoneză), a devenit indiscutabil că este semnificativ mai contagioasă.
Știm și la nivel molecular de ce: proteina Spike este semnificativ mai lipicioasă de receptorii prin care virusul se atașează de celulele pe care le va infecta.
Cu cât este mai contagioasă? Estimările sunt greu de făcut și depind de contextul demografic. Între 30 și 70%. Este enorm, deși poate să nu pară neapărat, la prima vedere. Fiindcă dacă 10 oameni infectați transmit nu altor 12, ci altor 16 (într-o estimare minimă), efectul de amplificare exponențială înseamnă o creștere mult mai abruptă a cazurilor decât am văzut în valurile de până acum.
Exemplul Irlandei și Portugaliei, două țări-model lovite de noua variantă
De altminteri, această viteză socială de reproducere s-a văzut în practică. Întâi în UK. Apoi în Irlanda, țară care avea un număr de infecții foarte scăzut și care a fost excepțional de prudentă și disciplinată de Crăciun. Datorită faptului că un număr incomparabil de mic de oameni au petrecut în familie, curba de infectări a fost aplatizată pe verticală la începutul anului. Dar apoi noua variantă, mai contagioasă, a început să se manifeste și în Irlanda.
Similar se întâmplă acum în Portugalia – țara cu cel mai mare număr de infecții din lume, peste 1.300 de cazuri noi pe zi la milionul de locuitori. Cu efecte greu de descris în spitale – mult mai dramatice decât în primul val al epidemiei, deși sunt mult mai pregătiți și experimentați decât erau la început.
Ce simptome sunt mai dese la „varianta Kent” a virusului
Având atâtea cazuri, știm deja alte câteva lucruri.
Tabloul clinic e similar, deși unele simptome apar puțin mai des cu varianta Kent (febră, mialgie, dureri în gât, tuse) și altele puțin mai rar (pierderea gustului și mirosului).
Dar manifestările diferite nu sunt destul de specifice încât doar semnele clinice să distingă între un infectat cu varianta veche și cea nouă.
O morbiditate puțin crescută începe să fie decelată în unele statistici, dar nu pare să fie clar semnificativă până acum. Dar faptul că este mai contagioasă este deja mult mai îngrijorător, fiindcă produce mai multe cazuri, din care, evident, apar mai multe decese.
În plus, afectează și din ce în ce mai mult tineri (cu numere de decese crescute în rândul lor), fiindcă ei sunt mai activi social și numărul infectărilor sporește mai ales printre ei – combinat cu contagiozitatea intrinsecă a noii variante.
Veștile proaste de pe Amazon și din Africa de Sud
Alte variante de contagiozitate sporită au fost identificate în Africa de Sud (în zona Cape) și Brazilia amazoniană, în Manaus. Ele conțin mutații distincte și mai îngrijorătoare – două dintre ele, tot în gena codand pentru proteina Spike, au efectul nu doar de a o face mai eficace în legarea de receptorul celular, dar îi oferă și o conformație generală semnificativ schimbată.
Asta explică și faptul că mulți anticorpi contra variantelor vechi se leagă mai slab de aceste variante, inclusiv anticorpi blocanți care împiedică legătura între Spike și receptorii celulari.
Sunt intens studiate și ele și aflăm lucruri noi în fiecare zi, aproape. Dar deja este îngrijorător că unele mutații sunt comune, printre care și cele de mai sus – deși aceste variante nu sunt înrudite direct. Asta indică o evoluție convergentă, faptul că aceste mutații nu sunt neutre, ci conferă un avantaj reproductiv virusului. De obicei, avantajul său este în dezavantajul nostru.
Față de alte virusuri ARN, COVID nu a realizat multe mutații
O privire de ansamblu asupra situației ne obligă să ne reamintim că mutații apar tot timpul. În cazul noului coronavirus, comparativ cu alte virusuri ARN, frecvența mutațiilor e mai mică.
Dar, iată, apar și unele sunt semnificativ diferite în infecțiozitate și/sau rezistență la imunitatea dată de celelalte. Se întâmplă acum cu acestea, vor apărea și altele, atâta vreme cât virusul va circula atât de mult în populația umană.
Iar circulația acestor variante noi nu poate fi decât întârziată – dar, mai devreme sau mai târziu, nicio regiune sau țară a globului nu este ferită de ele, chiar dacă s-a protejat mai bine.
Evoluția variantei Kent în Europa
Dacă despre variantele din Africa și America de Sud putem amâna discuția, provizoriu, fiindcă nu au ajuns încă (sau nu știm că au ajuns) prin părțile noastre, în legătură cu varianta Kent putem (și trebuie) să ne preocupăm.
Știm că există în România și chiar sunt cazuri de transmitere comunitară. Era evident că vor fi descoperite, așa cum au fost deja documentate și în aproape toate țările europene (și multe altele, împrăștiate pe tot globul).
Din fericire și spre deosebire de celelalte noi variante de îngrijorare, pare să fie sensibilă la vaccinurile curente.
De ce ar trebui să ne îngrijoreze, atunci? Răspândirea sa relativă pare de neoprit.
În Danemarca, de exemplu, numărul de cazuri este foarte mic, e o țară care a reușit stăpânirea epidemiei în mod exemplar. Ei secvenționează absolut fiecare virus, de la fiecare caz pozitiv.
Iar danezii observă că frecvența variantei Kent se dublează rapid, la câteva săptămâni. Deocamdată, este la câteva procente, dar calculele lor prezic că va deveni majoritară până la finele lui februarie, cel târziu.
În Olanda, varianta Kent era responsabilă de o treime din noile infectări săptămâna trecută; acum, de jumătate. Deși numărul de cazuri pare acum stabilizat (prin măsuri stricte și foarte neplăcute), se așteaptă o explozie necontrolată a cazurilor, care va apărea așa cum s-a întâmplat și în UK, Irlanda și Portugalia.
Pandemia se va întoarce, ca număr de infectați
Iar singura măsură imaginabilă este supresia generică a infecțiilor încă de acum, cu toate mijloacele.
Asta poate să întârzie puțin acel moment de irupere a epidemiei – probabil în martie sau aprilie cel mai târziu. Dar doar atât se poate: întârzierea acelui moment, chiar dacă nu se potrivește cu oboseala generală a societății și cu faptul că nu se vede motivul, în concret și în imediat. Țările nu pot face decât să întârzie și să spere că programul de vaccinare va merge destul de rapid încât să protejeze cât mai mulți vulnerabili până atunci – fiindcă, foarte probabil, până în martie sau aprilie nu vor putea vaccina destul încât să influențeze semnificativ contagiunile.
Același lucru este prevăzut și de epidemiologii și modelatorii din alte țări, de exemplu, Canada.
Ce trebuie să facem rapid în legătură cu varianta Kent a COVID în România?
Sunt două lucruri de făcut. Primul este singurul lucru pe care îl face toată lumea: restricții menite să întârzie următorul val ce se va ridica prin această nouă variantă.
Să cumpărăm timp pentru vaccinare – și pe aceea s-o facem atât de rațional și precis pe cât se poate.
Între timp, trebuie să avem o idee mai bună despre incidența acestei variante și răspândirea ei – tocmai pentru a prevedea mai bine momentul exploziei și pentru a face măsurile de întârziere cât mai țintite, justificate și suportabile.
Avem noroc: există un test RT-PCR comercial, larg utilizat în lume (de exemplu, era folosit în puțin peste o treime din testele RT-PCR din UK, înainte de apariția acestei variante).
Este un test care amplifică, în mod normal, 3 porțiuni ale genomului viral, una fiind în gena pentru Spike. Întâmplarea foarte fericită este că amplificarea acestui fragment nu merge, în cazul variantei Kent, din pricina unei mutații particulare (și care nu apare frecvent printre alte tulpini).
Prin urmare, se poate folosi acest test pentru a vedea incidența variantei Kent – foarte rapid, pe mașinile RT-PCR existente în România, se pot face aceste reacții măcar pe o fracție a eșantioanelor pozitivate în teste obișnuite.
Și apoi trebuie secvenționat printre cele găsite probabil de tip Kent, pentru confirmare definitivă. Asta ar însemna un efort minim – săptămânal, câteva sute sau puține mii de teste RT-PCT suplimentare, câteva zeci de secvențieri. Perfect fezabil, efort nesemnificativ, dar pentru a afla ceva crucial: unde sunt focare de infecții cu varianta Kent și cât de repede se răspândește varianta în România.
Vaccinările ar trebui făcute în ordinea strictă a mortalității
Urgența pe care o impune iminența unui nou val, mult mai abrupt și înalt decât precedentele, impune ca vaccinările să se facă așa cum este rațional, fără aproximări. Cu atât mai mult, cu cât cantitățile de vaccin sunt mici și vin cu întârzieri neprevăzute.
Nu există niciun dubiu cui trebuie să se adreseze – toate țările au ajuns la o concluzie cvasiunanimă, literatura academică oferind răspuns neechivoc: la acest moment și până să avem la dispoziție vaccinuri pentru mai mult de 20-25% din populație, trebuie vaccinați cei mai vulnerabili.
În ordinea strictă a mortalității, pe grupe de vârstă, comorbidități cunoscute și, eventual, profesie. Statisticile există: știm profilul demografic al grupelor cel mai afectate.
Asta asigură minimizarea atât a numărului de decese, cât și a numărului total de ani de viață pierduți.
Invers, să țintim grupurile cele mai infecțioase este perdant: nu schimbă semnificativ progresia unui val epidemic la acest nivel scăzut de penetrare a vaccinării și, evident, conduce la un număr extraordinar de decese altminteri prevenibile.
Cum vedem evoluția în lunile următoare și din toamnă încolo?
Este ca și sigur că pandemia la nivel global va continua. Chiar dacă Europa ar avea o șansă de a vaccina o parte semnificativă din populație până la toamnă, mare parte a globului nu va avea acest privilegiu.
Țările bogate dau mult prea puțin pentru a se putea cumpăra vaccinuri pentru ceilalți – 80% din omenire. Europa nu face excepție – de fapt, are contribuții deloc lăudabile.
Noi variante care vor apărea aiurea, foarte probabil rezistente la vaccinurile existente, așa cum e deja exemplificat de variantele din Africa de Sud și Brazilia, vor ajunge și la noi. E imposibil de prevăzut acum ce se va întâmpla la toamnă, dar astfel de scenarii sunt nu doar plauzibile, ci probabile. Oricum, varianta inversă, că vaccinarea ne va izbăvi definitiv măcar pe noi, nu pare nici justificată, nici de mare ajutor.
Se lucrează la un rapel de vaccin
Datele actuale sugerează că mai multe vaccinuri disponibile la acest moment pot proteja și contra variantei sud-africane (posibil și celei braziliene), cu eficacitate scăzută împotriva infectării, dar păstrând eficacitate mare împotriva bolii severe.
Deocamdată însă, prevalența lor pare încă scăzută, atât cât știm, dar e cu atât mai importantă genotiparea sistematică a cât mai multor virusuri.
În plus, producătorii de vaccinuri lucrează deja la o versiune îmbunătățită a vaccinurilor proprii, care va putea fi folosită din toamnă, ca un rapel extra, pentru a asigura protecția cât mai completă și împotriva acestor noi variante.
În schimb, varianta Kent este o realitate și, din fericire, răspunde la vaccinurile existente. Pe termen scurt, avem o cursă între avansul ei fatal de multiplicare și vaccinare.
Suntem însă norocoși atât pentru că avem varianta Kent (și nu pe celelalte), cât și că, de bine, de rău, avem acces la vaccinurile care merg.
Din nefericire, aproape tot restul lumii nu are niciunul dintre aceste noroace. Chiar dacă reușim o vaccinare în Europa și în alte țări bogate, noile variante vor continua să se răspândească într-o anumită măsură în restul globului. Avem o primă cursă de câștigat, una deloc simplă. Și nu e decât prima.
Pentru un plan național de depistare a noilor versiuni
În România, avem însă și o oportunitate: putem să folosim acest moment deloc simplu pentru a ne dezvolta semnificativ infrastructura și capacitatea de supraveghere genomică cu scopul de a ajunge la un nivel apropiat de cel european.
Sunt deja câteva centre de excelență în România care secvenționează cu succes tulpini ale acestui virus.
Ne trebuie acum doar un plan bine pus la punct la nivel național pentru a extinde semnificativ această activitate. Alocarea de resurse financiare nu ar trebui să fie o problemă pentru un astfel de obiectiv strategic. Pe termen scurt, mediu și lung, o țară care este capabilă să facă genomică la nivel înalt este o țară mai sigură și mai prosperă.
În ceea ce privește resursa umană, ea deja există. În primul rând, avem cercetătorii din aceste câteva centre de analiză genomică din România care fac o treabă excelentă.
În al doilea rând, există numeroși geneticieni și bioinformaticieni români din România și din întreaga lume care au expertiza necesară și care, dacă vor fi solicitați, suntem convinși că vor dori să pună umărul la un astfel de proiect. Bunăvoința și expertiza există, trebuie doar să le folosim. Virusul e mai rapid ca noi. Noi putem fi însă mai organizați și mai dedicați în a folosi cunoașterea.