colectoare ar fi functionat. S-a spus atunci ca cei care au concesionat aceste iazuri le-au transformat in crescatorii de peste obturand gurile de scurgere pentru a nu pierde puietul. S-au promis atunci masuri drastice, s-au promis anchete si s-a declarat ferm ca vinovatii vor fi pedepsiti. insa nimic din toate astea nu s-a intamplat. si am ajuns in situatia ca Bucurestiul sa fie la un pas de inundare din cauza unor stavilare sudate de proprietarii crescatoriilor de peste. Cine sunt acestia si de ce nu au fost identificati data trecuta nu ne spune nimeni. Probabil ca in sfanta traditie romaneasca, aceste concesiuni au fost acordate tot pe criterii de amicitie politica. si astfel, pentru multi primari sau ministri este mai simplu sa dea vina pe stihiile naturii decat pe colegul de partid sau pe partenerul de afaceri.
Inundatiile pot sa vina, pot sa lase pagube in urma lor, ca vor fi acoperite de la buget. Are balta peste. si cand pestele are si culoare politica, explicatiile confortabile sunt cea mai potrivita scuza. „Nu ne putem lupta cu natura” ar trebui sa devina sloganul acestor inundatii care dovedesc, pentru a patra sau a cincea oara, ca nu sunt pentru autoritati decat pretexte pentru plimbari dese cu elicopterul.