ComenteazăPadam a ajuns în România în septembrie 2019, după ce a plătit unei agenții nepaleze de recrutare o sumă de 560.000 de rupii, echivalentul a 4.000 de euro. Acesta a lucrat la o societate comercială din Sinaia.
Câștiga câteodată și 35 de euro pe zi, spune Padam, care lucra uneori și ture de câte 12 ore, fără să apuce să își ia pauză pentru a merge la toaletă.
Neplătit timp de patru luni
Dar în martie a venit pandemia de coronavirus. Ca pretutindeni, și turismul din România a fost lovit. Padam, care trimitea lunar acasă câte 350 de euro, a trebuit să își caute alt loc de muncă.
Dar experiența la noul job a fost teribilă. „Nu am fost plătit timp de 4 luni. Compania îmi datorează 330 de euro‟, spune acesta, tată a doi copii.
Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, Padam este unul dintre cei 4.324 nepalezi care au venit în 2019 la muncă în România.
Cu trei milioane de cetățeni români din populația de 19 milioane plecați în Vestul Europei, România se bazează tot mai mult pe muncitori asiatici: întâi vietnamezi, acum nepalezi și indieni, pentru muncile din turism, restaurante, îngrijirea copiilor sau construcții.
Soluția românească la criza de forță de muncă
Între 2016 și 2020 România și-a crescut cota de lucrători din afara Uniunii Europene de la 3.000 la 30.000, iar nepalezii beneficiază din plin.
În acest an, unui număr de 2.831 nepalezi le-au fost emise permise de muncă.
Însă între autoritățile de la București și cele din Kathmandu nu există niciun acord legat de muncă, astfel că nepalezii sunt exploatați la fiecare pas al călătoriei lor, arată investigația ziarului.
Procesul de recrutare începe cu muncitorii contactând agenția pentru un loc de muncă în țările din Estul Europei. Agenția nepaleză arată apoi profilul către agenția sa parteneră din România.
Aceasta din urmă a fost angajată de companiile care au nevoie de lucrători. Dacă profilul se potrivește cu nevoile, partea română plătește agentului nepalez un comision, plus transportul aerian.
Exploatare la toate nivelurile
„Agențiile se așteaptă să facă 3.200 de euro pentru fiecare muncitor și lasă restul sub-agenților care le aduc oameni ce vor să plece peste hotare‟, spune Ramesh, un astfel de sub-agent care nu a dorit să fie identificat.
În octombrie, Ramesh, care de regulă trimite muncitori în Golful Persic și Malaezia, a trimis pentru prima dată doi oameni în România. De atunci, mulți aspiranți l-au sunat zilnic ca să meargă în România.
Promisiuni false
„Sunt circumspect pe măsură ce România devine noua destinație pentru muncitorii nepalezi. Nimeni nu știe care va fi venitul și ce fel de muncă este pentru nepalezi acolo‟, spune Ramesh, care a primit un comision de apeoximativ 1.400 de euro pentru trimiterea celor doi nepalezi în țara noastră.
Acesta spune că a trimis doi lucrători care să fie operatori pe excavator, dar aceștia au fost puși să lucreze ca muncitori. Ramesh se întreabă cine va plăti dacă aceștia se întorc în Nepal.
Salariu mai mic decât cel promis
Anumite agenții de recrutare cer comisioane nu doar de la agențiile partenere din România, ci și de la muncitori. De asemenea, de multe ori agențiile nu livrează ceea ce promit oamenilor.
Unul dintre aceștia se pregătea să meargă în România, iar agenția i-a promis un câștig de 820 de dolari pe lună, echivalentul a 680 de euro.
Acesta a luat un credit de 3.500 de euro pentru a putea plăti agenția de recrutare. Dar înainte de plecare, a fost informat că restaurantul unde va lucra îl va plăti doar cu 520 de dolari, adică 430 de euro.
„Am fost furios, dar nu puteam face nimic. Așa că am venit în România oricum. Dar acum am multe probleme să plătesc împrumuturile‟, spune acesta.
Muncă 12 ore pe zi, timp de șase zile
Odată sosiți în România, dacă nu au fost păcăliți înainte, există alte moduri de a fi exploatați.
Deși legea din România spune că oamenii pot lucra cinci zile pe săptămână câte 40 de ore, aceștia ajung să lucreze câte șase zile timp de 12 ore pe zi, potrivit lui Uva Raj Lamichhane, un lucrător nepalez și video blogger din București.
„Dacă lucrezi mai mult, se contorizează ca ore suplimentare și trebuie să fii plătit pentru acestea. Anumiți nepalezi, în special cei din domeniul hotelier, sunt obligați să lucreze 60 de ore, dar plătiți pentru 40‟, spune el.
Confiscarea pașapoartelor este ilegală
Mai mult, anumiți angajatori au confiscat pașapoartele muncitorilor nepalezi, pentru a-i împiedica să-și schimbe jobul.
Cea mai mare parte a lucrătorilor veniți în România au contracte pe doi ani, dar angajatorii, după ce au plătit transportul aerian al acestora și comisioanele pentru agenții, nu vor să îi lase să plece.
„Când angajatorii văd că angajații (străini) nu și-au îndeplinit partea lor de contract, atunci vin la noi să îl rupă‟, spune Cristian Stoica, comisar-șef al Direcției de Imigrări a Municipiului București.
Acești muncitori trebuie apoi deportați, spune Stoica. Aceasta poate fi o alegere voluntară a angajaților. Dacă aceștia nu vor să plece, instituția poate detemina dacă aceștia pot rămâne pe teritoriul României sau nu, mai spune oficialul.
Pandemia a devenit scuză ca patronii să nu-și plătească angajații
Pandemia de Covid-19 a făcut lucrătorii și mai vulnerabili la exploatare. Angajatorii au folosit-o ca scuză să nu îi plătească, în vreme ce sănătatea lor este afectată.
Unul dintre lucrătorii nepalezi a fost diagnosticat cu Covid-19 în luna octombrie. Acesta a fost dus într-o clădire cu alți 65 de muncitori asiatici. Compania sa l-a testat la 15 zile după ce a raportat primele simptome ale bolii și i s-a ordonat să stea acasă. Dar nu a fost sigur că va fi plătit pentru timpul petrecut nediagnosticat.
Nepalul nu are ambasadă în România
Nepalul nu are o misiune oficială în România. Ambasada sa de la Berlin se ocupă și de problemele din România. Consulul onorific Nawa Raj Pokharel, „singurul nepalez din România până în 2008‟, este singurul reprezentant oficial al țării.
Acesta este un consultant de afaceri care nu este plătit de guvernul nepalez pentru munca sa. „Câteodată primesc 100 de telefoane pe zi și am nevoie să fac acte până la ora 1 noaptea‟, spune el pentru Kathmandu Post.
Acesta contactează companiile în cazul în care primește plângeri că acestea nu oferă condiții potrivite de muncă sau locuire.
„Până acum toate problemele s-au rezolvat cu un telefon, în special când companiile confiscă pașapoartele muncitorilor, mai ales că unele dintre acestea nu știu că e ilegal‟, spune el.
Sujit Kumar Shrestha, secretarul general al Asociației Nepaleze a Agențiilor pentru Muncă în Străinătate (NAFEA), neagă că muncitorii nepalezi ar fi exploatați în România și spune că probleme au întâmpinat doar un mic număr.
„Cazurile de exploatare și muncă forțată sunt rare. România este 99% mai sigură decât țările din Golf sau alte destinații‟, spune Shrestha. „Cei exploatați au căzut în capcanele sub-agenților, firmelor de consultanță educațională și traficanților de oameni. Dacă merg prin intermediul agențiilor recrutoare, atunci acele agenții sunt responsabile pentru sănătatea și protecția lor‟, continuă acesta.
Shrestha a negat că agențiile cer 7.000 de euro pentru joburi în România, dar a acceptat că acestea solicită în jur de 2.100 – 2.800 de euro.
Acesta spune că transportul aerian este scump și că nu există zboruri directe. Un bilet de avion poate costa între 700 și 1.000 de euro. De asemenea, costă trimiterea acestora în India pentru interviurile pentru viză.
Biletele de avion, achitate tot de muncitori
Agențiile române de forță de muncă și directorul unui lanț de restaurante unde lucrează nepalezi au confirmat pentru publicație că angajații sunt puși să plătească pentru biletele de avion.
„Da, este o investiție. Lucrătorii nepalezi sunt plătiți cu aproximativ 2.000 de lei, ceea ce este mai puțin decât plata primită de muncitorii români, dar noi trebuie să ne ocupăm și de hrană, cazare, comisionul agenției și biletul dus-întors‟, declară pentru ziarul nepalez Daniel Mischie, cofondator și director general al City Grill. „În final, asta înseamnă în jur de 2.800 de lei pe lună‟, punctează Mischie.
Nu există acord interguvernamental
În timp ce consolul onorific al Nepalului poate rezolva anumite situații cu care se confruntă muncitorii nepalezi, Guvernul acestui stat trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că aceștia nu sunt exploatați în România sau în Estul Europei, arată experții.
În acest moment, nu există o legătură între guvernele celor două țări, iar migrația în România este lăsată în seama agențiilor de ocupare a forței de muncă din ambele state, spune Rameshwar Nepal, expert în migrația forței de muncă și unul dintre membrii grupului care a recomandat România ca potențială destinație pentru lucrătorii nepalezi.
Acesta spune că un acord bileteral în domeniul forței de muncă ar face ca angajatorii să devină mai responsabili.
Între timp, Padam a ajuns acum să lucreze la Timișoara, oraș apropiat de granița cu Serbia. Aici câștigă în jur de 3.300 de lei pe lună. A început să trimită bani acasă, dar și-a pierdut speranța că își va mai vedea vreodată banii datorați de fostul angajator.
„Șeful a spus că suntem ca o familie și că vom fi plătiți curând. Am fost proști că l-am crezut‟, conchide acesta.