5 mari arși și pompieri cu arsuri reduse au ajuns, după exploziile din Crevedia, Dâmbovița, petrecute sâmbătă, 26 august 2023, și la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală. Patru dintre cei cinci care aveau arsuri pe mai mult de 10% din suprafața corpului au fost transferați în străinătate.
Printre ei, un cetățean nepalez cu arsuri pe circa 30% din corp. Celălalt, cu arsuri pe 90% din corp, a rămas internat în spital.
Unul dintre medicii de la Spitalul Clinic Bagdasar-Arseni povestește, pentru Libertatea, cum „colegii mei fac eforturi imense. Și asta și din cauza ratării construcției centrului și improvizarea unei unități pentru a depozita dotarea obținută prin Banca Mondială”, spune el.
– De ce nu s-a mai făcut centrul de mari arși la Bagdasar-Arseni?
– A fost un proiect cu Banca Mondială pentru cinci centre de arși, dintre care patru de adulți. Cel de adulți din București a rămas să fie la Bagdasar, care a concurat cu Fundeniul. Bagdasarul a fost singurul care a pierdut finanțarea. Restul se vor face ori s-au făcut, la Iași s-a făcut deja, dar acolo era deja clădirea și s-a folosit doar dotarea din program.
– Totuși, înțelegem că dotarea a ajuns la Bagdasar.
– Dotarea, da, dar ce s-a făcut e o improvizație pentru a depozita dispozitivele achiziționate, a le așeza undeva.
– Ca să înțeleagă și cititorii, care ar fi diferențele între un centru de arși și ce s-a făcut la Bagdasar-Arseni?
– Centrul era o investiție ce pleca inițial de la 17 milioane de euro și ajungea undeva între 20 și 30 de milioane. O construcție de sine stătătoare. Unde, în afară de cele 5 paturi de mari arși, ar fi fost paturi de post-critici. Acolo, arsul merge când nu mai e în stare critică, dar încă e în stare gravă. Și apoi paturi de chirurgie plastică – arși, paturi destinate celor care mai au nevoie de spitalizare, fiind în afara oricărui pericol. Cam asta înseamnă centru de arși. Cu recuperare, săli de operație, totul destinat pacientului ars și marelui ars.
– Și ce s-a făcut?
– Dintr-un salon mare de reanimare, de 40 și ceva de metri pătrați, s-au făcut patru boxe, dintre care trei de arși și una pentru chirurgie generală. Vă dați seama, boxele plus un hol. Boxele n-au nici 10 metri pătrați. Au fost folosite paturi deja existente. Unitatea funcțională din prezent are 3 paturi de mari arși și alte 3 de chirurgie care sunt, atenție, la alt etaj. Și asta e o anomalie. Trei paturi la etajul 2, alte trei sunt la etajul 9.
„E inadmisibil că un obiectiv de siguranță națională a fost ratat în felul ăsta”
– Mă gândesc că nu e normal nici din punctul de vedere al circuitului prin spital, al spațiilor aseptice…
– Cum să fie OK când, atenție, în noua unitate era reanimare, deșeurile reanimării sunt scoase la lift prin această unitate de arși?
– Știu că se făcuseră controale. S-au făcut rapoarte ale corpului de control…
– Controlul a fost acum 2 ani, lucrurile arătate sunt extrem de grave, cu un plan de conformare pentru conducere. Conducerea a acționat în justiție acel raport, apoi a pierdut definitiv în urmă cu mai bine de jumătate de an. Însă nu s-a produs acea conformare, ceea ce trebuia să se întâmple după raport. Practic, noi ne trezim de fiecare dată după ce se întâmplă o nouă catastrofă.
Am ajuns la 8 ani de la accidentul de la Colectiv că suntem cam în aceeași situație. Personalul se străduiește să facă față, și atunci, în 2015, aici au fost aduși 26 de pacienți, toată lumea face toate eforturile, dar așa cum se poate. Și atunci, și acum
Medic Spitalul Bagdasar-Arseni:
– Dacă e să ne luăm după normativ, poate fi internat un mare ars în Bagdasar-Arseni?
– E o diferență între hârtie și realitate. Pe hârtie, e o unitate funcțională de mari arși. Conducerea s-a împăunat că e foarte modernă, dar trebuie să pleci de la altă idee, în afară de a pune lucruri pe pereți. Trebuie să pleci de la spații, de la condițiile pentru un mare ars. Altfel, facem tot ce putem.
– Și trimitem arșii în străinătate.
– Da, din păcate. Exact cum s-a întâmplat și acum 8 ani.
-Bucureștiul și județele limitrofe trec de două milioane de oameni. Câte paturi de mari arși ar trebui să fie în Capitală?
– Putem folosi modele din alte țări. Acum, vă dați seama, niciodată paturile astea de mari arși nu sunt ocupate în permanență. Nici în Germania. Ele pot fi nefolosite, dar să fie pregătite pentru catastrofe. Sigur, poate la catastrofe se întâmplă să nu fie suficiente și atunci e nevoie de colaborări interne și externe. Dar măcar să ajungem acolo. Să știm că avem aceste câteva centre în România. Vedeți, când Ministerul Sănătății a încheiat acordul cu Banca Mondială s-a decis că ar fi nevoie de 5 pentru un prim moment. Unul de copii, 10 paturi, celelalte 4 cu 5 paturi fiecare pentru adulți. E mult, e puțin… ar fi fost ceva.
– Cum vedeți dumneavoastră situația?
– E păcat că un obiectiv de siguranță națională a fost ratat în felul ăsta. Mi se pare inadmisibil. Conducerea unui spital să nu dorească să facă așa ceva. Cred că pentru orice spital de urgență din România ar trebui să fie o proiecție pentru viitor.
Cum a motivat spitalul
În 2022, Libertatea a aflat cum a motivat Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni de ce nu s-a mai realizat proiectul centrului de arși.
În răspunsul spitalului, atașat tot la documentația corpului de control de care vorbește medicul intervievat de ziar, managerul Andi Nodiț susține că finanțarea inițială nu includea și demolarea unei clădiri.
Așa că, spunea el, a trimis adrese către Minister, apoi către DSP, la care n-a primit răspuns.
Nodiț afirma atunci că ăsta e motivul pentru care a ales o asociere separat cu Primăria Sector 4, care s-a oferit să refacă un etaj prin finanțare proprie și să facă UPU care a ars marți.
În plus, într-un răspuns ambiguu trimis către Libertatea, spitalul spune concret doar că Ministerul a fost informat în legătură cu realizarea noului UPU și a secției de arși cu probleme, însă nu menționează clar dacă și în legătură cu finanțarea de la bugetul Primăriei Sector 4.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
constantin_fl • 29.08.2023, 18:07
Voi fi Gica Contra si voi spune ca degeaba ne indignam, pur si simplu realitatea e alta. Intr-un articol de opinie Alina Mungiu Pipidi spunea ca in vest s-au prins cat de greu e sa faci un spital si prefera sa lase privatii sa construiasca spitale si apoi le cumpara la stat. De ce e greu? Pentru ca spre deosebire de un privat care atunci cand da de o problema se adapteaza. La stat nu merge asa. Nu poti sa faci nota justificativa si sa adaugi cheltuieli neprevazute. Sau poti, dar in general functionarii de rang inferior fug ca naiba sa semneze asa ceva pentru ca isi risca pielea. Sa luam de bun ce s-a zis aici: s-au identificat niste bani pentru constructie. La momentul planului, nu s-a identificat si un loc. Locul s-a identificat ulterior si prevede demolarea unei cladiri. Pentru demolare, mai ales daca e o cladire intr-un spital vechi, sunt sanse sa fie istorice. Atunci trebuie autorizatii speciale care dureaza. Voi da exemplul din instutia unde lucrez: s-a dorit demolarea unui fost atelier, nefolosit-paragina pentru constructia unei cladiri noi. Atelierul este la marginea curtii, aproape de o proprietate privata. Privatul a fost deranjat de faptul ca se va construi langa el asa ca a : contestat demolarea, contestat constructia, etc. Toate sunt intarzieri, pentru ca intr-un stat de drept trebuie asteptat tribunalul; in acest timp preturile cu materiale si manopera cresc si iesi din planul original ... Asta pentru cine vrea sa vada dincolo de lene si conspiratii.