ComenteazăAtenție, urmează detalii și imagini care vă pot afecta emoțional!
Dr. Gunther von Hagens a inventat, în 1977, plastinarea, o tehnică ce oprește descompunerea corpului decedat și produce specimene anatomice inodore și durabile.
Cuprins:
Fondatorul, supranumit „Dr Death”
Libertatea a vizitat expoziția de la Berlin, apoi a fost la Guben, la granița cu Polonia, și a vorbit cu managerul afacerii, Rurik von Hagens (43 de ani), fiul celui supranumit „Dr Death”. Dialogul a avut loc în estul Germaniei, pe locul unei fabrici de pălării și mănuși abandonate, unde s-a înființat primul „Plastinarium” din lume.
În fiecare oraș important din lume există muzee care prezintă produse ale culturii umane. Cu toate acestea, singurul muzeu despre oamenii înșiși care expune anatomia corpurilor umane sănătoase sau bolnave, folosind specimene autentice, este cel al familiei Von Hagens.
Expoziția „Body Worlds” „celebrează potențialul corpului uman, complexitatea, fragilitatea și rezistența sa”.
Vizitatorii expoziției, care va fi deschisă deschisă la Biblioteca Națională a României în perioada 15 octombrie 2024 – 26 ianuarie 2025, „pot explora anatomia, fiziologia și sănătatea printr-o serie de plastinați întregi, organe individuale și secțiuni transparente ce oferă o imagine completă a funcțiilor corpului uman”.
„Salonul de frumusețe post-mortem”
Procedura numită plastinare a născut controverse, inclusiv în rândul Bisericii, dileme etice și morale. Unii l-au botezat „Doctorul Morții” (n.r. – Dr Tod) pe Von Hagens senior.
Titlul cu litere de-o șchioapă a apărut pe coperta revistei Der Spiegel, însă părintele plastinației, care suferă de Parkinson de câțiva ani, nu s-a arătat deranjat.
Gunther și-a descris munca de plastinare drept „salonul de frumusețe post-mortem”.
Când totul se împarte înainte de plastinare și după plastinare
Pentru fostul cadru universitar de la Heidelberg, lumea e împărțită în „înainte de plastinare și după plastinare”. Doctorul care a declarat că regretul lui e că nu poate să trăiască fără să doarmă, astfel încât să aibă timp să plastineze cât mai multe corpuri, se joacă încă de-a Dumnezeu.
Pentru mine există timpul BP și AP: înainte de plastinare și după plastinare – Gunther von Hagens
„Specimenele” donate pe baza unui acord complex al familiei defunctului sunt expuse în expozițiile itinerante din întreaga lume.
Fiul Rurik von Hagens nu e deranjat de supranumele de „Dr Death junior” și insistă că expozițiile „sunt despre viață, nicidecum despre moarte”.
„Keeping fit and having purpose”
Bărbatul, căruia îi place ciclismul, a fost fan Jan Ulrich și Jens Vogt, aleargă, când are timp, în curse de MTB și militează pentru „keeping fit and having purpose”. Adică încearcă să rămâi sănătos, printr-o viață echilibrată, și pune-ți o țintă în viață. Mens sana in corpore sano.
Institutul pentru Plastinare de la Guben este separat de partea poloneză a vechiului oraș de râul Neisse.
De fapt, spune Rurik, plastinarea își propune „să educe publicul despre funcționarea corpului uman și să arate efectele sănătății precare asupra vieții”.
Expoziția ce va sosi și la București „vrea să motiveze vizitatorii să trăiască sănătos”, subliniază Rurik.
Nu vom dezumaniza niciodată un plastinat. Nu voi transforma un creier într-o conopidă sau un stomac într-o mască de carnaval – Gunther von Hagens, pentru Planet Interview
Angajatul cu cicatrici și cercel
În laboratorul de la Guben, de serviciu e un bărbat care are cicatrici, dar și cercel în urechea stângă. Tocmai plastinează un corp. El a servit anterior ca personal medical în armată.
Cadavrele îmbălsămate sunt despachetate de angajați. Cuve uriașe din oțel pline de acetonă ocupă o altă clădire, folosită pentru degresarea cadavrelor. Undeva se zărește „Biserica de Corpuri”.
În Plastinarium, vizitatorii pot vedea întregul proces, de la început până la sfârșit.
De undeva, dintre etajele din cărămidă roșie, veghea cândva un ofițer STASI. Camera securității din fosta RDG, ascunsă între nivelul al doilea și al treilea, a fost descoperită recent.
Este Von Hagens doar creatorul sinistru al unui spectacol uman sau un vizionar ale cărui expoziții spectaculoase au deschis ochii a milioane de oameni?
„Dr Death junior” răspunde fără eschive la toate întrebările.
Libertatea: Unde a avut loc prima expunere?
Rurik von Hagens: În 1988 în Pforzheim, un oraș cu aproximativ 70.000 de locuitori din sudul Germaniei la acea vreme O companie de asigurări de sănătate i-a cerut lui Gunther să împrumute câteva exemplare în scopuri educaționale, iar Angelina Whalley, soția lui, a conceput apoi o primă expoziție. A fost un succes uriaș. În zece zile, aproape 14.000 de oameni au venit în acea sală mică.
Ulterior, au apărut primele discuții etice. „Cum îndrăznești să aduci în fața copiilor specimene care au fost destinate educației profesioniștilor, dar nu a profanilor?” Tatăl meu depindea în întregime de salariul lui la universitate. Din cauza acestor discuții i s-a interzis să mai aibă o expoziție. A fost un semn să devină independent.
– Și cum a procedat?
– A continuat să plastineze în garaje închiriate. A cumpărat un atelier de reparații auto, pe care l-a transformat în primul lui laborator. Sunt poze cu mine în fața butoaielor de silicon din garaj.
„8 ore la coadă”
– Iar prima expoziție adevărată a avut loc în Japonia, în 1995.
– Societatea Anatomică niponă aniversa un secol de existență și a vrut să facă o expoziție despre corpul uman. În două luni și jumătate au venit 490.000 de vizitatori.
Apoi am avut succes în Germania, la Mannheim, în 1997. Au fost zile când oamenii așteptau 8 ore la coadă să intre. Unii veneau la 4 dimineața ca să fie primii. Mica noastră companie de garaj devenea cunoscută. Dar ne era teamă, tatăl meu luase un împrumut important. Se temea ca nu cumva să nu poată să-l ramburseze. Eu eram student, aveam 17 ani.
Mătușa mea vindea bilete, eu împărțeam fluturași și, uneori, intram în bucătărie și făceam ceai pentru cei care stăteau la coadă – Rurik von Hagens
– A urmat China.
– Tata a fost invitat la Universitatea Medicală din Dalian. S-a simțit ca un copil pierdut care a revenit acasă. Însă „luna de miere” din Asia s-a terminat repede. Eram întrebați permanent de unde vin specimenele. În plus, protecția s-a dovedit foarte dificilă. Mulți angajați plecau la companii concurente. Așa a decis să revină în Germania și să plastineze specimene pentru universități.
Plastinariumul de 40 de milioane de euro
– Cum a luat ființă Institutul pentru Plastinare de la Guben?
– Locul arăta foarte diferit. Era o fabrică de pălării abandonată, o ruină, toată lumea era speriată. Am venit în 2006, în aprilie sau mai, plastinarea a început în noiembrie. Plastinariumul este acum deschis pentru public, totul este transparent, să poată vedea oricine ce facem.
Incluzând toate costurile, investiția se ridică la circa 40 de milioane de euro. A costat un euro, însă locul era o ruină, literalmente copacii creșteau pe acoperiș – Rurik von Hagens
– Tatăl dumneavoastră a făcut pușcărie politică, după ce a fost prins că vrea să fugă din RDG. Unde voia să ajungă?
– În Germania Federală, inițial. A fost o persoană implicată în politică în tinerețe, un socialist foarte convins. Avea și o glumă: „Dacă nu erai comunist la 20 de ani, nu aveai inimă. Dacă mai ești comunist la 30 de ani, nu ai creier”. O replică a acelei celule în care a fost închis un an și jumătate se află în Plastinarium.
– Seniorul a declarat că visa că poate trăi fără să doarmă și că regretă că mușchii săi nu au fost mai dezvoltați decât creierul.
– Și acum, când duce boala Parkinson, îi place să lucreze. Viața lui a fost doar despre plastinare. Cred că vacanțele pe care le-am petrecut cu el le pot număra pe degetele unei mâini. Așa că, da, chiar e un workaholic.
De ce „specimenele” sunt mai „tinere”
– Cine este ultima persoană care a semnat acordul pentru a fi plastinat?
– Nu cred că vă surprind. Bunicul meu este în proces de a fi plastinat, a pierit la 106 ani. Este specimenul cel mai în vârstă.
Vârsta medie a donatorului nostru este 64 de ani. Dar, interesant, nu-ți dai seama de asta când ești în expoziție. Pentru că ceea ce ne face să arătăm bătrâni este pielea. Dacă te uiți sub piele, arătăm din nou tineri – Rurik von Hagens
– De ce sunt anonimi cei care au devenit specimene?
– Expoziția se concentrează pe natura corpurilor noastre, nu pe divulgarea informațiilor biografice.
– Expoziția „Body Worlds” va ajunge și la București. Este vreo interdicție pentru copii?
– Să vină cu părinții. Ceea ce am văzut este că cei mici sunt foarte deschiși la idee. Vor găsi exponatele fascinante.
Specimenele sunt uscate, neinfecțioase, așa că nu trebuie să vă faceți griji de niciun fel. Iar lucrurile pe care le vedeți sunt reale. Nu sunt modele, modelele nu ating niciodată același nivel cu realitatea.
Fiecare specimen este diferit și servește unui scop specific. Este șocant cum arată un plămân de fumător în comparație cu un plămân sănătos – Rurik von Hagens
„Democratizarea” anatomiei
– Ce este conceptul democratizării anatomiei?
– Este foarte simplu, să faci anatomia disponibilă pentru toți. Scopul principal al expoziției este asistența medicală preventivă și a fost concepută pentru a educa publicul despre funcționarea interioară a corpului uman și a arăta efectele stilurilor de viață sănătoase și nesănătoase.
Scopul este să inspire vizitatorii să devină conștienți de fragilitatea corpului lor și să recunoască frumusețea individuală anatomică din interiorul fiecăruia dintre noi.
Pe lângă funcțiile organelor, sunt descrise bolile comune într-un mod ușor de înțeles, prin compararea organelor sănătoase cu cele afectate. Acestea arată impactul pe termen lung al bolilor și al dependențelor, cum ar fi consumul de tutun sau alcool, și demonstrează mecanica articulațiilor artificiale de șold și genunchi.
Utilizarea specimenelor autentice permite o examinare profundă a bolilor, fiziologiei și anatomiei, pe care nu o puteți găsi în modele, manuale sau fotografii.
Vreau să arăt corpul uman așa cum nu s-a arătat niciodată până acum. Ambiția mea este să democratizez anatomia. Înainte de 1998, cărțile de anatomie conțineau pagini fără ipostaze realiste – Gunther von Hagens, pentru The Independent:
Peste 21.000 de donatori deja înregistrați
În 2015, dr Gunther von Hagens (79 de ani) și dr Angelina Whalley, soția lui, au deschis primul muzeu Body Worlds în Berlin. Acum, pentru prima dată, această expoziție ajunge în România. Expozițiile se bazează pe specimene obținute într-un program de donare de corpuri bine stabilit, prin care donatorii solicită ca trupurile lor să fie utilizate într-o expoziție publică după moartea lor. În prezent, există peste 21.000 de donatori înregistrați în programul de donare de corpuri.
Și-a luat numele primei soții
Von Hagens nu este numele propriu al seniorului, ci al primei sale soții, Cornelia von Hagens, o ginecologă pe care a cunoscut-o la facultatea de medicină și cu care s-a căsătorit în 1975. Este mama celor trei copii ai săi. Numele lui era Liebchen. A divorțat de Cornelia și s-a recăsătorit, sub numele ei. Când s-a căsătorit cu cea de-a doua soție, Angelina, o fostă studentă cu 20 de ani mai mică decât el, a hotărât să nu facă aceeași greșeală, avertizând-o să nu se aștepte la un „parteneriat convențional”. Ea și-a abandonat planurile de a deveni chirurg și a preluat conducerea afacerii.
Cum funcționează plastinarea
Este nevoie de până la 1.500 de ore pentru a plastina un corp, deși multe „specimene”, în special cele realizate pentru expoziții, pot necesita mult mai mult timp de lucru. Procesul începe cu îmbălsămarea și înlocuirea acestuia cu formaldehidă pentru a opri descompunerea. Corpul este apoi disecat cu atenție pentru a expune zonele care vor fi afișate sau evidențiate și plasat într-o baie de acetonă pentru a îndepărta grăsimea. Este transferat într-o cameră cu vid, unde acetona este îndepărtată și înlocuită cu silicon sub presiune. Vidul trimite siliconul în adâncime în țesuturile corpului. În ultima etapă, corpul este poziționat în modul în care va fi afișat, cu sfori, cleme, ace și blocuri de spumă folosite pentru a aranja capul, trunchiul, mușchii și părțile expuse ale corpului. Se folosește un agent cu gaz pentru a întări siliconul. Întregul proces durează un an și costă zeci de mii de euro.
Plastinarea, în cifre:
- 21.363 de donatori sunt înregistrați la Institutul pentru Plastinare din Heidelberg, majoritatea acestora fiind germani;
- 1% dintre donatori au între 21 și 30 de ani, 63% au peste 60 de ani;
- 89% au declarat că vor să servească unui scop bun. 53% nu doresc să-și împovăreze rudele cu îngrijirea unui mormânt, iar 42% vor să fie păstrați pentru posteritate;
- 9% dintre vizitatori au declarat că au fumat mai puțin și au consumat mai puțin alcool după ce au vizitat Body Worlds, 33% au urmat o dietă mai sănătoasă, iar 25% au făcut mai mult sport;
- 56% au spus că expoziția i-a făcut să reflecteze mai mult asupra vieții și a morții;
- Cel mai înalt exemplar plastinat din lume este un elefant adult, măsurând 6×3,50 metri.