Potrivit acestui text de lege, daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au inceput, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica. Pana in anul 1999 practica instantelor judecatoresti sesizate cu cereri de aceasta natura nu a fost unitara, fiind pronuntate solutii contrare. Astfel, in mod gresit s-a aratat uneori ca art. 35 din Legea nr. 33/1994 are aplicabilitate numai pentru exproprierile realizate ulterior intrarii in vigoare a acestei legi si nu poate fi invocat in situatia in care exproprierea a fost efectuata inainte de acest moment. Solutia corecta e aceea ca prin art. 35 din Legea nr. 33/1994 s-a creat institutia juridica a retrocedarii bunului imobil expropriat, ca urmare a neutilizarii potrivit scopului, iar pentru a da eficienta acestei institutii juridice se impune ca ea sa fie aplicata si in cazul in care bunul imobil a fost expropriat anterior intrarii in vigoare a legii, fara a se putea vorbi de o aplicare retroactiva a legii civile, in masura in care efectele nu au fost consumate pe deplin prin realizarea scopului exproprierii. Aceasta opinie a fost confirmata prin Decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 pronuntata de Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie, sesizate cu recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. Actiunea pentru retrocedarea unui imobil expropriat anterior anului 1989 este scutita de taxa de timbru, intrucat, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 147/1997: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si cererile, accesorii si incidente”.