În cazul prezentat de cititor, întrucât comoştenitorul nu a dobândit imobilul în temeiul vreunui just titlu şi nu este de bună- credinţă, persoana care posedă bunul poate invoca doar uzucapiunea lungă, de 30 de ani. Aceasta presupune două condiţii: ca uzucapantul să fi posedat bunul timp de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. În cazul acestui tip de uzucapiune, posesorul poate să fie chiar şi de rea-credinţă, adică să cunoască faptul că nu este adevăratul proprietar, însă este absolut necesar să posede bunul pentru sine, şi nu pentru altul.
– Atunci când o persoană stăpâneşte un bun pentru proprietar, în temeiul unei convenţii încheiate cu acesta, persoana nu are calitatea de posesor, întrucât nu posedă bunul pentru sine, ci pentru altul, şi are calitatea de detentor precar.
– Un detentor precar nu poate invoca uzucapiunea pentru a dobândi proprietatea, indiferent cât timp ar stăpâni bunul.
– În ceea ce priveşte situaţia moştenitorilor aflaţi în indiviziune (nu s-a dezbătut succesiunea), practica a decis că aceştia sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii, deci sunt detentori precari, şi nu posesori, astfel încât posesia lor are caracter echivoc şi nu poate conduce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune.
– Prin excepţie însă, stăpânirea de către unul din moştenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune dacă are loc o intervertire de fapt a posesiei, cum ar fi cazul în care acesta demonstrează printr-o manifestare exterioară că a înţeles să transforme posesia din comună, în exclusivă. Astfel, în principiu, un comoştenitor nu poate invoca uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii, însă pot exista situaţii de excepţie, apreciate de la caz la caz de instanţă, motiv pentru care ideal ar fi să se solicite ieşirea din indiviziune în timp util.
Ce este uzucapiunea?
Uzucapiunea este unul dintre cele mai importante efecte ale posesiei şi reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii prin posedarea unui bun imobil un timp îndelungat. Pentru a putea deveni proprietar prin intermediul uzucapiunii, se cere să existe o posesie utilă, neviciată.