ComenteazăIn 1926, Radu Manicatide a devenit cel mai tanar constructor de avioane din Romania. Avea 14 ani. Si-a construit avionul, botezat „M1”, chiar in curtea casei de pe strada Luterana, din Bucuresti si l-a testat pe strada, in sensul ca a zurat cativa metri cu el.
Adolescentul Manicatide a participat cu „M1” la primul concurs al Aeroclubului Roman si a luat premiul I. Un an mai tarziu a reusit sa zboare cu un alt avion, tot productie proprie, la Sinaia. Evenimentul e consemnat in documentele vremii. La scurt timp a trebuit sa renunte la constructia de aparate de zbor in curte, deoarece se instalasera cablurile aeriene pentru primele tramvaie electrice.
Dupa liceu, se inscrie la Politehnica, dar nu sta decat un semestru. „Mi-am dat seama ca nu ma intereseaza domeniul. Parintii m-au inteles si m-au trimis la Paris, sa studiez aviatia. Asa am devenit inginer in aeronautica”, spune Radu Manicatide. In ultimii ani de studentie proiecteaza trei tipuri de avioane, printre care si un avion de pasageri, in 1934.
Dupa facultate isi satisface stagiul militar la aviatie si invata sa piloteze la nivel de profesionist, pe aerodromul militar din Pipera. Din acest aerodrom nu a mai ramas decat un hangar, folosit astazi ca magazin de mobila. Pana la declansarea celui de-al doilea razboi mondial ajunge sef de sectie la fabrica de avioane din Brasov. Aici reuseste sa construiasca un avion usor, de transport, folosit multa vreme ca avion de serviciu de personalul institutiei.
Angrenarea Romaniei in razboi muta uzina la Caransebes, unde incepe fabricarea de avioane de lupta Messerschmitt, dupa licenta germana.
In 1943, in plin razboi, se gandeste realizeze un avion usor si sigur pentru antrenamentul pilotilor care se pregateau sa intre in lupta. Ideea era ca avionul de antrenament sa fie usor manevrabil, sigur si sa coste putin. Asa s-a nascut „M 11 – Canarul” un avion care zboara… invers. Elicea, motorul, aripile, asa cum le stim la avioanele clasice, reprezinta partea din spate la „Canar”. Dimensiunile sale erau minuscule, cu o anvergura a aripilor de 6 metri. Din pacate, aparatul a ramas la stadiul de prototip, din cauza bombardamentelor americane, incat a fost uitat repede.
Dupa razboi, sub ocupatie sovietica, aeronautica din Romania a intrat in colaps. Uzinele din Brasov s-au reprofilat pe constructie de automobile si motociclete. A fost momentul in care inginerul Radu Manicatide s-a hotarat sa lucreze pentru cauza occidentala. Prin intermediul unor cunostinte mai vechi, a intrat in legatura cu Ambasada SUA din Romania. „Brasovul fiind nod de cale ferata, ii interesau toate miscarile de trupe ale rusilor. Cate trenuri trec, ce duc, incotro se indreapta. Legenda ca rusii luau intreprinderi din tarile pe care le ocupau si le mutau cu totul in Rusia este adevarata. Am avut ocazia sa vad cu ochii mei, pe trenurile marfare care treceau prin gara din Brasov, strunguri furate de armata sovietica cu piesele prinse inca in mandrine. Adica nu se incurcau, opreau intreprinderea asa cum o prindeau, o suiau pe tren si o trimiteau la ei. Dupa ce culegeam informatiile, ma suiam in masina cu fratele meu si plecam noaptea catre Bucuresti. Aproape saptamanal. Aici ne intalneam cu un anume Thomas Holl, de la misiunea diplomatica a SUA, intr-o casa situata pe fosta strada Scaune”.
Apoi a inceput refacerea uzinelor de avioane de la Brasov. Aici, Radu Manicatide a conceput peste 20 de tipuri de aparate de zbor, reprezentate prin peste 400 de avioane construite. In 1981 e insa pensionat fortat din cauza ca fiica sa fugise in Canada cu sotul ei. Socotelile cu aeronautica pareau incheiate.
Inginerul reintra insa in circuitul constructorilor de avioane in 1990 si se apuca de mai multe proiecte. Unul din ele este vechiul proiect „Canarul”, din 1943, avionul care zboara invers. Inginerul vrea sa il construiasca acum ca pe un aparat de spionaj, fara pilot. Trebuie subliniat ca, pentru Manicatide, a lucra la un proiect nu inseamna numai calcul, ci si munca efectiva in atelier. La 24 mai 2002, la varsta de 90 de ani, Radu Manicatide a devenit cavaler al Ordinului „Steaua Romaniei”. Distinctia i-a fost acordata de presedintele Ion Iliescu. „Presedintele m-a asigurat ca ma va sprijini in proiectul meu. Trebuie doar sa-i spun ce-mi lipseste. Daca oficialitatile au incredere in mine, planul „Canarul”, aplicat pe scara larga, ar putea revolutiona aeronautica romaneasca. Veti vedea…” .