ComenteazăIn urma cu 39 de ani, Ana nastea primul sau copil, o fetita. Pe atunci nu stia insa ca avea sa zamisleasca inca douazeci de fiinte. Ana si sotul ei, Dumitru, si-au spus ca nu i se vor impotrivi lui Dumnezeu si vor da viata la atatia copii cat le-a fost scris. S-au gasit insa destui oameni care le-au dat de inteles sotilor Macean ca ar fi cazul sa se opreasca dupa cei dintai copilasi. Acestia nu s-au luat insa dupa gura lumii, pentru ca isi doreau o familie numeroasa. Ei spun ca nu au regretat nici o clipa efortul pe care l-au depus pentru cresterea copiilor. „A fost cumplit de greu, pentru ca ei, copiii, sunt tare neastamparati. Dar mai primeau pe coaja cand faceau boacane. Ca mama sunt mandra de ei acum, pentru ca toti si-au ales o cale-n viata. Nici unul nu e vagabond si n-a avut vreodata treaba cu politia. Le-am dus pe toate impreuna, am fost mereu o familie unita. Cand era treaba in gospodarie, fiecare a stiut ce avea de facut”, povesteste cu emotie Ana, ajunsa acum la 60 de ani.
Ana Macean este o supermama cu 21 de copii, dar de nascut, a nascut doar de 20 de ori pentru ca doi dintre copii sunt gemeni. Cea mai mare dintre odrasle a implinit 39 de ani, iar cea mai mica – 15. Ultima nastere a avut loc cand femeia implinise deja 45 de ani. „Nu am avut nici o cezariana sau alte probleme de sanatate. Insa, normal, ele apar acum, pentru ca 20 de nasteri lasa si unele urme. Am dureri de inima, picioare, necazuri cu fierea si ficatul, care s-au accentuat in ultimii ani”, spune Ana Macean. Cea mai interesanta locuitoare a comunei Semlac adauga ca e mandra ca toti copiii ei au facut scoala, iar acum sunt pe picioarele lor. Opt dintre Maceni s-au stabilit definitiv in Germania si Ungaria, astfel ca isi mai ajuta cum pot familia din Romania.
Ana Macean nu prea a avut timp sa se angajeze pe undeva. Tocmai pentru ca, inca de la 20 de ani, tot timpul i-a fost ocupat de cresterea copiilor. „Din pacate, sunt la varsta pensionarii si nu am nici un venit. Sotul meu primeste pensie, pentru ca a fost angajat hornar, dar eu nu am lucrat, nu am nici o pensie. Am mai cerut sprijinul Directiei Muncii, dar m-am ales doar cu promisiuni”, se plange mama.
Primarita din Semlac s-a oferit sa se implice pentru rezolvarea acestui caz social cu totul si cu totul aparte. „Voi merge la Directia Muncii si voi face o noua solicitare catre conducerea acestei institutii”, spune primarul comunei, Letitia Stoian.
Oamenii din Semlac au doar cuvinte de lauda la adresa familiei Macean. Ei spun ca toti membrii clanului sunt oameni gospodari. Copiii care locuiesc in Arad se reped la fiecare sfarsit de saptamana la casa parinteasca pentru a da o mana de ajutor parintilor la muncile campului. Casa e foarte modesta, dar bine ingrijita. Din gospodarie aproape ca nu lipseste nimic. Totul a fost realizat insa de cei ai casei. Doar cu locurile de dormit au avut mereu probleme, pentru ca nu e usor sa adapostesti 23 de suflete. Familia e un adevarat exemplu pentru comuna. Tocmai pentru ca Macenii sunt uniti, se iubesc si se ajuta reciproc.
Inainte de 1989, o echipa a Televiziunii Romane a venit special la Arad, pentru un reportaj. Acesta nu a mai fost difuzat insa, deoarece s-a aflat ca membrii familiei erau neoprotestanti nazarieni. Asemenea baptistilor, penticostalilor si adventistilor, nazarinenii nu era bine vazuti de comunisti, astfel ca s-a interzis difuzarea reportajului. Tot atunci, Anei i-a fost acordata o decoratie de mama-eroina. Femeia nu a fost insa deloc incantata de aceasta distinctie, caci mai degraba avea nevoie de un ajutor financiar din partea statului. Asa se face ca nu s-a dus niciodata sa-si ia decoratia.
Mama Ana si ritualul mesei
O masa in familie e ca o nunta. „Ne adunam vreo 50 de persoane. Normal, mancarea e greu de pregatit. Ma ajuta fiicele mele, iar cratitele nu sunt mai mici de 14 litri. Cat despre spatiu, nu avem cum sa mancam toti deodata, o facem pe rand. Din aceasta cauza, nici nu ne adunam foarte des intreaga familie”, spune Ana. Privitor la cantitatea de mancare consumata la o masa, Anei Macean ii este greu sa faca estimari. Spune insa ca painea a pus mereu probleme. Niciodata nu se mancau mai putin de zece kilograme pe zi, adica cinci paini mari, de cate doua kilograme.