- Puțin peste 1.000 lei pe lună e bugetul stabil al Elenei și al copiilor ei. Cam 3 lei pe zi pentru fiecare.
- Dacă ar lua alocația suplimentară, familia Elenei ar primi într-un an cât salariul pe o lună al primarului din Popricani, în jur de 4.000 de lei.
- 10 lei pe zi o costă pe Elena transportul copiilor la școală.
- Angajații Primăriei Popricani au gratuitate la transport. Nu și elevii din comună.
- Primăria spune că are puțini bani de protecție socială. În schimb, dă mii de euro pentru băncuțe și pubele.
- Prioritatea primarului Valeriu Pârlog e fotbalul: a obținut fonduri europene pentru un stadion. Când va fi gata, vrea să înființeze și echipă.
De Maria Andrieș
Remus Ilie – 5 ani, Darius Nicolae – 7 ani, Bogdan Constantin – 9 ani, Cezar Adrian – 11 ani, Mihail Sebastian – 13 ani, Camelia Elena – 15 ani, Dragoș Cătălin – 16 ani, Cristian Pavel – 18 ani. „Am vrut să le dau și câte un nume de sfânt”, explică mama lor, Elena Mănoiu.
Mai are un fiu, de 21 de ani, Ionuț-Răzvan, din prima căsătorie. Acesta a rămas în grija fostului soț. Ceilalți îi umplu ograda. Sau, pentru că e vară, umblă să mai muncească pe ici, pe colo, prin satele vecine.
Satul Cuza Vodă are vreo 300 de gospodării, 600 de oameni și o biserică albă, în vârful dealului, construită prin 1870. E legat de lume printr-un drum de pietriș, pe care se descurcă doar tractoarele și mașinile de teren.
„Iarna e jale, nu urcă microbuzele. Nici nu poți să-ți duci copiii la școală. Câți bani am dat noi pe reparat mașinile, făceau drumul ăsta de trei ori, sunt numai doi kilometri și ceva care trebuie asfaltați”, povestește un localnic. Și adaugă cu un oftat: „Dar de, plătim impozite ca în Copou, că ne-au declarat zonă metropolitană”.
Copilărie cu 3 lei pe zi
Satul nu are nici asfalt, nici canalizare. Oamenii, cei mai mulți, fac naveta la oraș. Și navetiști, și copii se înghesuie dimineața în microbuze. Doar două microbuze, de 19 locuri. „Se calcă în picioare, săracii”, spune Elena, 43 de ani. Ea vrea să-și țină copiii la școală, „să aibă un viitor”.
Din toamna asta, va avea trei la colegiu în Iași, doi la gimnaziu, în comuna vecină, Dorobanț, trei la școala primară din sat și unu la grădiniță. Zece lei o costă transportul zilnic al copiilor dus-întors la școală. În jur de 300 de lei pe lună. O sumă enormă pentru o familie care trăiește din alocații, 84 de lei de copil, și burse sociale, 200 lei de elev, dar numai la liceu.
Puțin peste 1.000 lei pe lună e bugetul stabil al Elenei și al copiilor. Cam 3 lei de membru, pe zi.
Tatăl, Cristian, 35 de ani, a plecat în Anglia. Lucrează la negru într-o ciupercărie și, din când în când, mai trimite bani acasă. „Când trimite, plătim datoriile la magazin, când nu, luăm pe caiet. Ne mai ajută și părintele din sat. Mai mâncăm și ce e prin grădină. Găsim să punem câte ceva pe masa în fiecare zi”, spune Elena, care gătise șnițele din dovlecei în ziua în care am vorbit.
Copiii, „ai lui Iedu”, cum li se spune în sat, nu-și pierd mama din ochi, se rotesc în jurul ei ca sateliții. Cei mai mici vor să se facă fotbaliști și, pe cât posibil, să joace la Steaua. Singura fată, Camelia-Elena, vrea să devină ospătăriță.
Elena e supărată pe primarul Valeriu Pârlog: „N-a săpat nicio fântână, măcar, să avem apă lângă casă. N-a făcut nici drumul, să vină mai multe microbuze până în sat”.
În plus, după ce soțul ei a plecat în străinătate, cei de la Primărie i-au spus Elenei că nu mai are dreptul la alocația de susținere a familiei, cei 328 de lei lunar. Ajutorul ăsta se acordă familiilor cu un venit de sub 200 de lei pe membru.
Reprezentantul familiei depune cerere, declarație pe propria răspundere și acte doveditoare privind veniturile. Iar primarul poate dispune efectuarea anchetei sociale, să se verifice informațiile din dosar.
„Au zis că nu mai am dreptul, că cine știe câți bani câștigă acolo. Mai bine nu ceri nimic de la autorități, că te iau la întrebări, de ce ai făcut copiii”, spune femeia.
Chiar dacă și-ar declara veniturile, tatăl familiei nu poate dovedi, prin documente, proveniența banilor și riscă să intre în vizorul Fiscului. Guvernul a aprobat, în iunie, un proiect de lege conform căruia statul poate confisca sumele de peste 2.000 de euro, trimise de românii din străinătate, dacă aceste sume nu sunt justificate prin acte.
Există, firește, soluții să driblezi birocrația: Elena ar putea declara că soțul și-a abandonat căminul și ar încasa alocația suplimentară pentru familii monoparentale. Dar ar însemna să mintă.
Mii de euro pentru pubele
Dacă i s-ar acorda alocația suplimentară, familia Elenei ar lua de la stat într-un an cât ia primarul din Popricani într-o lună, în jur de 4.000 de lei.
Valeriu Pârlog e primar din 2012. De atunci, a triplat bugetul de salarii din cadrul primăriei și a cheltuit 2,6 milioane de euro pe cumpărări directe. Sute de mii de euro a dat pe contracte de consultanță, mentenanță și studii de fezabilitate.
Iată cum arată o parte din lista de cumpărături a comunei ieșene:
15.000 de euro – servicii de consultanță în management,
7.000 de euro – stație de autobuz,
3.600 de euro – băncuță stradală,
3.110 euro – coș stradal,
2.180 euro – indicator localitate,
995 euro – băncuță stradală, 636 euro – coș stradal gunoi din tablă 1 mm, picioare din profil metalic rectangular, 83 de euro – dosar cu șină și fără perforații, 33 de euro – servicii de deszăpezire.
Dacă mama lor ar depune „hârtiuțele”, cei nouă copii ai Elenei ar primi 70 de euro lunar, adică 840 de euro pe an, adică un pic mai mult decât cheltuiește comuna pe pubele.
Și, ca o ironie cruntă, angajații Primăriei Popricani au gratuitate la transportul cu microbuzele. Nu și elevii din comună, care plătesc 125 de lei pe lună pentru un abonament.
Asistența Socială din Popricani: „N-a mai venit să se plângă de vreun an”
Crina Croitoru, șefa Direcției de Asistență Socială din Primăria Popricani, spune că Elena Mănoiu n-a mai depus demult o nouă cerere pentru acordarea ajutorului.
„Foarte prost stăm cu banii de protecție socială”
Reporter: Elena Mănoiu, din satul Cuza Vodă, spune că nu mai primește alocația suplimentară.
Crina Croitoru: N-o primește pentru că-i tatăl plecat în străinătate.
R:Dar lucrează la negru, nu poate depune adeverință de venit…
Știți care-i problema? Ea nici n-a depus dosar. Ea trebuie să depună cerere cu acte doveditoare… A avut probleme cu un copil care avea multe absențe, a avut suspendare la alocație… De la numărul de absențe, ceva de genul ăsta. Iar ea n-a mai venit să mai reînnoiască dosarul.
R:Ea spune că domnul primar i-a comunicat că nu mai are dreptul, de când e soțul plecat în străinătate.
Păi, da, dar nici n-a declarat veniturile. Trebuie să declare. În prezența pe care-o face școala și-o trimite la AJPIS (.r. – Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială) scrie: părinte plecat în străinătate. Atunci, AJPIS-ul solicită declarare de venituri, iar ei nu declară veniturile pe care le primesc. Nici nu au mai solicitat. Eu cu dânsa am comunicat de foarte multe ori. Au mai avut niște probleme. Un băiat a furat niște bani de acasă și a fugit tocmai la Vaslui. L-am adus prin Protecția Copilului înapoi. Au fost și alte problemuțe. Eu cu dânsa, cum să vă spun, cu ambii părinți… Comunicativi. Dar n-au venit să mai depună dosare. N-a fost un drept care li s-a luat forțat. Au renunțat benevol.
R:Benevol pentru că n-au mai declarat veniturile?
Da. La un moment dat, el a fost angajat cu carte de muncă. Și, după aceea, a plecat și nici măcar n-au anunțat că a plecat. Au venit hârtiuțele de la AJPIS, cu situația școlară, și am văzut acolo că e părinte plecat în străinătate. Au declarat veniturile sau nu? Știți cum e…
R:Și dacă nu poate depune adeverință de venit, pentru că lucrează la negru?
Ar trebui măcar declarație notarială. AJPIS nu ne dă nouă dreptate dacă e doar declarație verbală. Declarație notarială că nu realizează venituri. Și atunci e răspunderea persoanei respective și din partea noastră nu e nicio obiecție.
Primarul comunei Popricani: „O să fie bine. Facem stadion, facem și echipă”
Am discutat și cu Valeriu Părlog, primarul din Popricani, despre problemele din comună.
Valeriu Pârlog: „Noi știm de o altă situație pe care o avem aici, o familie Țiulică… Acolo-i altceva. Deja se lucrează, sunt băgați bătrânii în seamă”.
Citește și: