ComenteazăDar băieții Claudiei ar putea avea altă șansă în viață, cu o diplomă în buzunarul cămășii de mers la interviu. De când s-au închis şcolile, mama stă pe capul diriginților, “le dau telefon, să îmi trimită teme, să le spun ce-au mai lucrat copiii”.
Pentru familia Dinu, din satul dâmboviţean Finta, pandemia e doar o greutate în plus. Că nu e nimic uşor când ai cinci copii, toți băieți.
Echipa Claudiei
Eduard, băiatul cel mare, are 17 ani și merge la liceu în Ploiești, cu autobuzul. Acum muncește cu ziua prin sat, în lunga vacanță de COVID-19.
Eric, 15 ani, se pregătește să treacă într-a IX-a. E din generația care-și va aminti că a dat admiterea după regulile distanțării sociale, cu medici ca supraveghetori.
Eric vrea să fie, la fel ca fratele lui mai mare, mecanic auto. E o meserie de care societatea, cel puțin societatea românească, va avea nevoie mulți ani de acum înainte. Altfel, Eric s-ar fi făcut mecanic de biciclete sau de trenuri urbane.
Codruț, 14 ani, e fotbalistul familiei. E fericit că, pe durata stării de urgenţă, a avut timp să bată mingea de dimineața până seara.
Petruț e în clasa a IV-a – un băiețel serios, pe care nimeni din casă, nici măcar bunica, mama Claudiei, nu are voie să-l supere. Pentru că Petruţ suferă de epilepsie și, după o sperietură, s-a ales și cu o pată pe creier.
Doctorii mi-au zis că, dacă-l operează, e riscul să rămână paralizat. S-a speriat când am trecut strada cu el, venea o maşină, eu am strigat, şoferul a strigat la mine. Copilul s-a şocat, i-a plesnit un vas de sânge.
Claudia Dinu, mama lui Petruț:
Medicul din Târgoviște care l-a consultat pe Petruț a considerat că băiatul nu are nevoie de însoțire permanentă, “mi-a spus că nu se încadrează”, adaugă Claudia.
Tratamentul pentru epilepsie, chiar și compensat, e scump pentru bugetul familiei Dinu.
De patru luni, nu am mai reuşit să fac rost de bani, să îi iau pastilele lui Petruţ. Dar avem grijă să nu-l supărăm, să nu îl enervăm, nici dacă face vreo boacănă, nu îi zic nimic.
Claudia Dinu:
Iuli cel fără de
griji
Dacă Petruț e protejat prin ordonanța militară emisă de părinți, mezinul Iuli, 7 ani, e jucăria fraților mai mari. Toți se prăpădesc de râs când Iuli spune că se duce la “magajin”. Cel mic e singurul care a reușit să facă lecții online, de pe “telefonul lu mami”. Ne și arată ce-a lucrat pe caietul de școală.
Iuli e încă netulburat de griji, îi cere mamei, alintându-se, “să avem și noi o baie!”, dar “De unde, mami, să îţi dau o baie? Că dacă s-ar putea, m-aş târî ca râma pe pământ să îţi dau…”
Duș și cadă? Ce vise! Familia ia apă de la o pompă unde presiunea e foarte scăzută. Țeava ar fi trebuit să fie la o adâncime cu trei metri mai mare, dar n-au ajuns banii.
Băieții mai mari au întipărită pe chip tristețea prematură de adult care s-a lămurit în privinţa lui Moș Crăciun și a cadourilor care apar din neant sub brad.
Părinții și bunica Maria abia le pot oferi un acoperiș. Nu mai vorbim despre tablete și biciclete pentru fiecare, nu una șleampătă, pe care se bat toți.
Casă de-un secol, din paiantă
Casa familiei Dinu are 100 de ani bătuți pe muchie și e din paiantă. De la cutremurul cel mare din 77, a început să se surpe încet. Și acum se văd găuri tot mai mari în zid. “Dacă dau peretarul ăsta jos, cade peretele”, ne arată Claudia, în dormitorul băieților.
Și ea, și soțul ei muncesc cu ziua prin sat. Vând butelii, încearcă să crească iepuri din rasa Marele Belgian, transportă fân cu căruța. Dar nu reușesc decât să asigure traiul familiei de azi pe mâine.
Au cerut ajutor de la primărie, dar primăriile, se știe, sunt sărace. N-au.
Diviziunea muncii în
familie
Băieții ajută în gospodărie, fiecare cu domeniul lui de competenţă. Eric, care are un ușor strabism şi, din cauza asta, e mai timid decât alți adolescenți, se ocupă de cai.
Când nu joacă fotbal, Codruț muncește cot la cot cu tatăl său, în grădină. Iuli ar vrea să fie șef peste puii de găină, dar încă se teme de cloșca cea fioroasă, din rasa pitică americană.
Bunica Maria spune că e bucuroasă să-și aibă nepoţii în preajmă. Nu se plânge că trebuie să se înghesuie într-o cămăruță, să încapă toți în casa din ce în ce mai mică.
Claudia nu-și dorește decât să fie copiii sănătoși și cu temele făcute. Să spere și la o bucătărie cu podea adevărată, în loc de pietriș? Ar fi o exagerare, o lipsă de realism. Mamele uită să viseze și pentru ele.
Dacă doriţi să ajutaţi familia Dinu, puteţi lua legătura cu redacţia Libertatea, la adresa libertatea@ringier.ro . Sau puteţi dona în conturile Asociaţiei Şansa Ta, deschise la BCR, cu precizarea: pentru familia Dinu:
CONT IN LEI
RO64RNCB0591123278690001
CONT IN EURO RO37RNCB0591123278690002
CONT IN DOLARI RO10RNCB0591123278690003