ComenteazăPentru multi, tari ca Afganistan sau Irak sunt sinonime cu moartea, cu teroarea, cu atentatele. Numai auzul stirilor ingrozitoare care razbat de pe front ii face sa isi doreasca sa nu puna vreodata piciorul in iadul care a coborat pe pamant in aceste locuri. In Afganistan am intalnit insa si militari care privesc pericolul dintr-un cu totul alt unghi. S-au oferit voluntari cu tot cu familie, fie sot, fie frate sau copil, in trupele dislocate la Kandahar.
Comandantul Batalionului 314 Infanterie “Rechinii Albi”, lo-cotenent-colonel dr. Vasile Vreme, si sotia acestuia, maior Elisabeta Vreme, sef compartiment logistic, formeaza si la Kandahar acelasi cuplu nedespartit ca si in tara. Amandoi au facut cerere de voluntariat pentru a ajunge in teatrul de razboi, chiar daca au lasat acasa, la Constanta, doi copii – o fata si un baiat – in grija bunicilor.
Numai ca in Afganistan lucrurile sunt putin altfel pentru ei in comparatie cu viata de acasa. Seara, cand fiecare si-a terminat treburile si atunci cand al-te familii din tara se aduna pe la caminele lor, sotii Vreme isi spun “Noapte buna” la coltul dormitorului pentru femei pana unde, galant, barbatul isi conduce consoarta. Ierarhic, lt.col. Vreme este seful sotiei sale, pe care nu ezita sa o traga la raspundere daca cumva a gresit cu ceva. “Acasa, lucrurile stau complet invers. Seful „Rechinilor” nu mai este chiar asa de stapan, pentru ca situatia este tinuta sub control de sotie, ale carei ordine le execut fara sa clipesc”, glumeste lt.col. Vasile Vreme, comandantul “Rechinilor” infanteristi.
Pe Valentin Macovei l-am gasit la Kandahar, intr-unul din posturile de paza. Statea de vreo sase ore intr-un foisor, cu ochii atintiti in zare dupa talibani. E maistru principal, are 53 de ani si, fara teama de a gresi, spune ca este veteranul Batalionului. Treaba lui e sa repare tehnica de supraveghere, dar atunci cand e nevoie “batranul” Macovei sta si de paza la portile singurei baze militare din Afganistan pazite de romani. Tot intr-un foisor si tot cu binoclul la ochi l-am gasit si pe fiul acestuia, Claudiu, care este plutonier. Ca si parintele sau, pustiul este luptator in Batalionul 341 Infanterie “Rechinii Albi”, insa e comandant de TAB. “Acasa au ramas fetele, sotia si fata, care e la liceu. Noi, barbatii, am venit la razboi, cum se spune. Ne place armata, dar de ce sa nu o spunem, am venit si pentru un ban. De fapt, pentru un acoperis pentru Claudiu, caruia vreau sa ii cumpar o casa”, explica veteranul Macovei de ce a ales sa vina cu baiatul sau in Afganistan.
La Kandahar au venit in familie si fratii Senol si Erol Ablalim, de origine turco-tatara. Amandoi luptatorii sunt militari de trei ani, insa Kandahar este prima lor misiune intr-un teatru de razboi. Senol este transmisionist, iar fratele sau, servant pe TAB si la aruncatoarele de 82 mm.
Poate previzibil, Senol si Erol, “turcii” – cum le spun camarazii celor doi luptatori in varsta de 26 si, respectiv, 23 de ani, sunt colegi de camera. “Acasa, unde au ramas parintii si cele doua surori ale noastre, toti stau linistiti. I-am pregatit din timp si acum au inteles foarte bine cum stau lucrurile. Avand in vedere ca mai sunt si altii care au venit aici cu fratii sau cu sotiile, nu suntem priviti mai altfel. Pentru noi a fost insa mai usor cu acomodarea, pentru ca ne avem unul pe celalalt. Suntem abia la inceput, dar abia astept prima misiune in care voi iesi cu fratele meu”, spune Senol, dupa care, cu arma pe umar, dispare rapid la treburile lui.
Fratii Senol si Erol sunt militari de 3 ani, iar Kandahar e prima lor misiune intr-un teatru de lupta. Tot aici isi fac datoria si Valentin Macovei si fiul sau, Claudiu (ambii in foto stanga)
Comandantul batalionului, locotenent colonel dr. Vasile Vreme, e impreuna cu sotia lui, maior Elisabeta, la Kandahar (foto dreapta)