ComenteazăCălătorul pe care pașii îl poartă între colinele de care sunt prinse, unul după altul, satele vâlcene, își poate trage sufletul la micul popas Valea Brătienilor unde își poate potoli setea cu o cană de apă curată, de munte, luată direct din izvorul Sfânta Treime.
Bănci din lemn, îngrijite, ușor ”mușcate” de trecerea timpului, adăpostite de un foișor lipit de pădurea ce coboară până-n șosea și un izvor ce, de când lumea, își croiește necontenit drum din munte până la Fântâna Sfânta Treime. Gustul acestei ape l-a simțit, o spun mărturiile vremii, însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, acum 157 de ani, s-a oprit la Popasul Brătienilor și a băut din acest izvor în drumurile sale spre Râmnicu Vâlcea.
Și mai e ceva în afară de câinii de pripas flămânzi și speriați uitați acolo! În liniștea naturii, zeci de cruci sunt aliniate la margine de pădure, înghesuite una-ntr-alta într-o imagine nefirească. Ori prinse de copaci cu sfoară și bucăți de pânză neagră. Unele cruci, ceva mai ”stilizate”, precum cele din Cimitirul Vesel de la Săpânța, au mici acoperișuri și sunt pictate, după gustul omului, în verde, galben sau albastru. Cele mai multe sunt însă simple. Toate poată, firesc, numele răposatului și vârsta la care a plecat din aceaată lume.
Morţii cu două cruci
De ce fântâna din șosea, din care acum mai bine de un secol și jumătate a băut domnitorul Cuza, este acum un soi de cimitir care adună la un loc crucile a zeci de oameni trecuți în neființă? Un obicei local, pe care bătrânii satelor din zonă îl respectă cu sfințenie, spune că sufletele răposaților ale căror cruci veghează pârâul ce iese din munte vor bea apă veșnic pe lumea cealaltă.
”Aici își potolește setea robul lui Dumnezeu…”, stă scris pe cruci. Așa, foarte mulți răposați din satele vâlcene au două cruci: una în cimitir, acolo unde odihnesc întru vecie, și una la Popasul Valea Brătienilor, de unde morții beau apă.