6 tineri crescuți în centre de plasament își spun poveștile despre abuzuri și speranțe în scurtmetraje regizate chiar de ei: „Să aveți suflet să-i iubiți și pe alții”

„Vreau să am casa mea și grădina mea”; „Eu contez”; „M-auzi?”; „Aștept să vină mama”; „Vrei să te joci cu mine?” – sunt cuvintele scrise pe afișul proiectului de film FĂRĂ FRICĂ. 

Scurtmetrajele au fost proiectate luni seara, 13 martie, la Cinema „Elvira Popesco” din București, în cadrul celei de-a doua ediții a Galei „Eu contez” – Gala tinerilor instituționalizați. Scenariile sunt bazate pe poveștile de viață ale tinerilor care au devenit în acest proiect actori și regizori. 

Copil, nu „orfan”, „abandonat” sau „avort eșuat”

„Bine ați venit la gala căminiștilor sau, mai frumos spus, a tinerilor instituționalizați”, sparge gheața Rafael, puștiul care prezintă gala alături de alte două colege. „ Gala are loc într-o luni, ziua aia în care și cafeaua mea are nevoie de o cafea”, continuă în același ton glumeț. 

Dar pe parcursul serii, tonul se schimbă. Publicul râde, plânge și, mai ales, aplaudă. Cele șase scurtmetraje fac apel la încetarea bullying-ului, a discriminării și la cultivarea înțelegerii și a empatiei. La înlocuirea cuvintelor dureroase precum „abandonat”, „căminist”, „orfan”, „avort eșuat”, cu un cuvânt magic și simplu – „copil”.

Aproximativ 50.000 de copii se află în grija statului, în România

„Nicu și grupul”, „Nicușor și Andreea”, „Maria”, „Rebeca”, „Vanessa”, „Florina” – sunt numele tinerilor care au realizat scurtmetrajele, le-au botezat și au trimis prin ele părți din poveștile lor în lume. 

„Căminiștii cu căminiștii, românii cu românii” este o replică dintr-un scurtmetraj realizat de tineri. Este, de fapt, o scenă comună din viața copiilor crescuți într-un centru de plasament, care se lovesc de discriminarea unora dintre colegi și profesori, la școală. 

În toate cele șase scurtmetraje, realizatorii nu se sfiesc să vorbească despre realitatea grea prin care au trecut. După vizionare, vorbesc cu pasiune și recunoștință. „Mă privesc cu mândrie pentru că am reușit să depășesc momente grele și foarte grele”, „Dacă nu visezi nu poți să trăiești”, spun, îmbrăcați festiv, de pe scena cinematografului. 

A fost „ciudat”, „distractiv”, „cu emoții”, „bucurie” să se vadă pe marele ecran. 

Proiectul pus pe picioare de actrița Alina Șerban 

Artista Alina Șerban este curatoarea proiectului, ea însăși trecută prin experiența instituționalizării. „Am vrut să mă întorc la mine prin alți tineri”, spune pe scena cinematografului „Elvira Popesco”, un loc pe care îl numește „acasă”. Alina Șerban și-a dorit să facă prin acest proiect „un pod pe care are loc toată lumea”. 

În perioada noiembrie – decembrie 2022, în cadrul proiectului, artista a susținut  ateliere de storytelling și filmări cu peste 35 de tineri instituționalizați. Scenariile scurtmetrajelor au reieșit în cadrul acestora și sunt bazate pe poveștile lor de viață.

Șmecheria adevărată este să poți să stai în fața oamenilor cu curaj, cu cine ești tu.

Alina Șerban, artistă:

Scopul proiectului a reprezentat sprijinirea, prin demersuri artistice, a copiilor și tinerilor aflați sau proaspăt ieșiți din sistemul instituționalizat de protecție a copilului, dintre care majoritatea sunt persoane de etnie romă aflate în situație de risc. 

Organizatorii proiectului și-au dorit, prin acest demers, să-i ajute pe tinerii care provin din centre de plasament să devină mai conștienți de sine, să-și îmbrățișeze identitatea și să-și atingă potențialul. 

„Terapie și eliberare”

Pentru Rebeca, una dintre tinerele regizoare, proiectul a însemnat „terapie și eliberare”. Și pentru colega ei, Vanessa, actoria e sinonimă cu eliberarea și distracția. Florina spune că, prin realizarea scurtmetrajului, își dă voie să vorbească despre ce o doare, iar Maria a folosit și ocazia asta pentru a-și înfrunta frica de singurătate.

Singurătatea este printre fricile comune ale tinerilor care au realizat aceste scurtmetraje. Dar o îmblânzesc deja cu încredere în ei, un sfat pe care l-au da negreșit oricui. 

Înainte de a ajunge la cinema „Elvira Popesco”, proiectul Fără Frică a ajuns în alte cinci locații: la Studiourile Ferentari, Asociația „Casa Bună” din Jilava, la voluntarii „Ajungem Mari” – într-un eveniment la Café Verona, la Colegiul Economic Viilor și la Facultatea de Asistență Socială din București.

„Mi-e dor de mama”

La Elvira, între cele șase scurtmetraje au fost proiectate calupuri cu imagini de la realizare filmelor și interviuri cu tinerii. Tot pe cameră, ei își mărturisesc pasiunile printre care se numără: moda, actoria, dansul, fotbalul, gătitul, fotografia, pictatul, ping-pongul. 

După vizionarea scurtmetrajelor, publicul a avut șansa de a le adresa câteva întrebări echipei proiectului. Copiii răspund emoționați, dar cu încredere. 

„Să aveți suflet să-i iubiți și pe alții”, continuă o tânără. 

În sală sunt prezenți și câțiva dintre asistenții maternali care le-au fost părinți realizatorilor scurtmetrajelor. Poate deveni asistent maternal o persoană care nu are antecedente penale, nu suferă de boli psihice sau cronice transmisibile, are o locuință care permite creșterea unui copil și a urmat cursurile de formare profesională pentru această meserie.

Seara se termină cu un truc de magie care iese din mâinile unui alt tânăr talentat prezent la Gală.

Echipa artistică a proiectului „Fără Frică”: Alina Șerban (regie, producție și concept artistic), Cătălin Rugină (Director de imagine), Oana Băilă (Montaj), Laurențiu Coțac (Sound Design), Horia Baldea (Priza directă). 

Regie, scenariu, actorie: Vanessa Dancea, Rebeca Bujorea, Maria Pioti, Florina Olariu, Nicu Răducanu, Nicu Urlea.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro