Atât autoritățile ucrainene, cât și experții americani sunt de acord că avansul trupelor rusești pe teritoriul ucrainean s-a oprit recent. Rusia și-a epuizat practic resursele de rachete și de militari instruiți, nu are o strategie clară, este dezorganizată și, prin urmare, suferă pierderi enorme.
Deoarece în aceste condiții Kremlinul nu poate aștepta niciun rezultat acceptabil de la negocieri, iar armata sa nu este pregătită pentru un război prelungit, Moscova ar putea lansa în viitorul apropiat un asalt final decisiv cu toate forțele disponibile, spune o analiză a site-ului rusesc The Insider, un portal independent rus care funcționează din afara țării.
Chiar și cu o abordare precaută a cifrelor pierderilor rusești este clar că forțele Moscovei nu s-au mai confruntat de mult cu un asemenea număr de morți, între 7.000 și 14.700 de militari, într-o perioadă atât de scurtă de timp. Problema este evidențiată și de moartea mai multor generali ruși.
Și, deși Rusia are încă rezerve care sunt gata de luptă, există și chestiunea moralului trupelor, dar și cea a întăririlor care ar trebui să sosească. Această a doua problemă este confirmată de încercările Moscovei de a trimite trupe din Abhazia și Oseția de Sud, de a folosi mercenari sirieni și de a atrage armata din Belarus în război.
Rusia a plătit acest preț pentru asaltul asupra Harkovului, Kievului, Cernihivului și asupra orașului Sumi, pentru atacul dezlănțuit asupra orașului Nikolaev, pentru asediul brutal asupra orașului Mariupol, pentru capturarea Hersonului, a două centrale nucleare și a unui număr de localități mai mici, printre care Melitopol și Berdiansk.
Acest lucru nu înseamnă că Rusia nu va mai face încercări și nu va mai lansa ofensive serioase. Dimpotrivă, analiștii estimează că, aflată în criză de timp, conducerea militară a Rusiei ar putea fi forțată să arunce toate forțele disponibile într-o ofensivă.
Oficialii occidentali au evocat și posibilitatea ca Moscova să escaladeze atacurile prin folosirea armelor chimice. „Este o amenințare serioasă”, a spus miercuri președintele SUA, Joe Biden, cu privire la această posibilitate.
Recrutarea de primăvară
Un lucru important pentru ecuația conflictului este acela că în Rusia va începe, în aprilie, recrutarea de primăvară. Deși majoritatea noilor recruți vor fi înrolați în mai și iunie, distribuirea carnetelor de recrutare, examinările medicale și selecția tinerilor vor începe aproape imediat.
În jur de 130.000-135.000 de persoane au fost înrolate în fiecare an – deși autoritățile ar putea încerca acum să crească acest număr, speculează The Insider. Dintre aceștia, unii dintre ei, cei cu studii medii speciale sau superioare, au putut opta de obicei pentru serviciul contractual imediat, în vreme ce alții au fost transferați la serviciul contractual după 6 luni de serviciu.
În același timp, până în mai-iunie, majoritatea celor aproape 135.000 de persoane care au fost încorporate în primăvara anului 2021 și care nu au semnat contracte își vor fi îndeplinit serviciul de un an. În plus, contractele semnate în primăvara anului 2020 sunt pe cale să expire. Bineînțeles, scriu jurnaliștii, se depun eforturi susținute pentru a recruta militari prin contract din rândul celor care și-au încheiat cele douăsprezece luni de serviciu, precum și din rândul recruților din toamna anului 2021. Mai ales dintre cei care nu au participat încă la operațiuni de luptă.
Cu toate acestea, informațiile sau măcar zvonurile despre pierderile suferite le sugerează rușilor că războiul nu decurge conform planului, iar aceste informații au ajuns la soldați, sergenți și subofițeri, indiferent de locul de serviciu.
Recrutarea de primăvară care se apropie amenință, prin urmare, să devină un referendum tacit al încrederii în armată, în Kremlin și în război. Deciziile vor fi cântărite de potențialii militari cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani, de părinții lor, prietene, soții.
De aceea, liderii ruși vor încerca și cel puțin încă o dată să facă progrese serioase pe câmpul de luptă înainte de luna mai, ceea ce le va permite să compenseze parțial îngrijorarea tot mai mare a publicului.
În acest timp, situația pentru trupele ruse ar putea fi deja foarte complicată. Un oficial NATO a declarat miercuri că Moscova a pierdut în Ucraina între 7.000 și 15.000 de militari. Dacă la numărătoare sunt adăugați și răniții, atunci armata ar avea în acest moment în jur de 30.000-40.000 de victime, a spus oficialul, citat de Associated Press.
Fără rachete
Ideea unei noi ofensive rusești se bazează, de asemenea, pe rata de consum a munițiilor. Rusia a folosit deja peste 1.000 de rachete de croazieră și balistice.
Atacurile cu rachete asupra țintelor din vestul Ucrainei din ultima săptămână sunt rezultatul raidurilor aviației ruse, care a început să folosească rachete de croazieră X-555, lansate de pe bombardierele strategice Tu-95. Aceste rachete sunt versiuni non-nucleare ale rachetelor Kh-55, produse la sfârșitul epocii sovietice la Harkov și primite de Rusia în anii 1990.
Stocul acestor rachete numără câteva sute de bucăți, asta luând în considerare faptul că nu toate au fost modificate, iar unele au fost chiar radiate pe măsură ce perioada de garanție a expirat. Iar acest stoc de resurse nu este regenerabil.
De asemenea, Rusia a început să utilizeze rachete operativ-tactice Tochka-U, care fuseseră anterior retrase oficial din serviciu din cauza trecerii la complexele Iskander, mai avansate și cu rază lungă de acțiune.
În consecință, capacitatea Rusiei de a lansa lovituri pe teritoriul ucrainean este limitată. Oficialii americani, scria Reuters acum două săptămâni, și-au exprimat temerile că, în lipsa bombelor ghidate, cu precizie, Rusia a început deja să folosească rachete neghidate, care lovesc fără discriminare civilii.
Există încă o posibilitate de a executa lovituri cu rachete antinavă Onyx, lansate de pe nave, și cu sistemele de rachete de coastă Bastion, dar această capacitate este, de asemenea, foarte limitată.
Prin urmare, scrie The Insider, Rusia nu este pregătită pentru un război de mare intensitate care să dureze luni de zile, dar nici nu poate oferi Ucrainei un răgaz îndelungat – trupele regulate ucrainene, pregătite să lupte și mult mai puțin sensibile la pierderi, vor putea în curând să intensifice războiul de gherilă și acțiunile subversive pe teritoriile controlate de Rusia.
Războiul, controlat de pe monitoare de la Moscova
Moartea mai multor generali ruși sugerează o altă problemă, legată de sistemul de comandă și control. Generalii sunt probabil forțați să se deplaseze pentru a comanda personal unitățile de pe linia frontului, așa cum au speculat și oficialii occidentali.
Aici nu vorbim însă despre surprize, scrie The Insider. În eforturile sale de modernizare a armatei, guvernul rus a fost foarte preocupat să mențină controlul direct și să împiedice generalii să dobândească influență politică. De aceea a fost creat Centrul Național de Comandă și Control al Apărării (NDC), de unde conducerea anonimă (încă nu știm numele comandantului trupelor ruse) controlează forțele armate.
Interesant este faptul că însuși generalul-colonel Mizințev, șeful NDC, pare să fie comandantul de la distanță al asediului de la Mariupol. Un astfel de tip de comandă a fost testat pentru prima dată în Siria, dar atunci a existat și un comandant pe teren, care avea o anumită autonomie în luarea deciziilor.
Metoda a fost dusă până la absurd în timpul misiunii de menținere a păcii în Nagorno-Karabah în 2020, când urcarea parașutiștilor în avioane, pe aeroporturi aflate la sute de kilometri distanță, a fost controlată de la distanță din Moscova.
Teama de armată a contribuit, de asemenea, la decizia mutării generalul Surovikin de la forțele terestre la comanda forțelor aeriene și spațiale în 2017. Astfel, un militar care provenea dintr-un mediu diferit, fără legături instituționale sau autoritate în rândul forțelor aeriene, a fost pus la comanda unor trupe-cheie pentru acest război.
În cele din urmă, războiul din Ucraina este comandat, prin intermediul monitoarelor, de la Moscova, în timp ce generalii de pe câmpul de luptă sunt lipsiți de orice inițiativă sau independență în luarea deciziilor și sunt pur și simplu forțați să execute ordinele.
Surovikin a declarat, de altfel, cu puțin timp înainte de numirea sa la forțele aeriene că principala problemă a comandamentului militar este „discrepanța profundă dintre aspectele organizatorice și cele tehnice” ale misiunilor de luptă.
Pur și simplu, lanțul vertical rigid de comandă, care blochează toate fluxurile și deciziile într-un singur centru și care servește scopului de a menține sistemul de putere, îi împiedică pe militarii ruși să lupte pe câmpul de luptă și îi transformă în birocrați cinici și incapabili de a gândi independent, concluzionează The Insider.
Mai mult, chiar și președintele rus a recunoscut această problemă cu două luni înainte de război. „(…) În timpul antrenamentelor operaționale și de luptă este necesar să se formeze… comandanți care să fie versatili în toate privințele”, a spus Putin.
Cantitatea nu s-a transformat în calitate
Dezavantajele organizatorice sunt potențate de problemele legate de producția de electronice din Rusia și de sistemele de control și de comunicații care utilizează aceste componente electronice. Un comandant poate primi un ordin de la Moscova prin intermediul unei legături prin satelit, dar este în continuare necesar un control manual pentru ca un astfel de ordin să ajungă la trupe și să fie executat.
Toate acestea exacerbează erorile fatale în planificarea războiului și conduc la pierderi suplimentare, la încălcări ale legii militare și la demoralizarea trupelor.
Apoi, suplimentarea trupelor nu a oferit un avantaj foarte mare. În urmă cu câțiva ani, planul Rusiei era de a crea 125 de grupuri tactice de luptă (BTG) până la sfârșitul anului 2018. Având în vedere dimensiunea fiecărui BTG, 700-900 de oameni, forțele adunau 100.000-110.000 de soldați gata de luptă, fără a include forțele auxiliare.
Încă din vara anului 2021 au fost raportate 168 de BTG-uri, ceea ce însemna un total de 135.000-140.000 de soldați, din care 120 de BTG-uri (aproximativ 100.000 de soldați) sunt deja implicate în război, în timp ce numărul total al forțelor de invazie rusești este de aproximativ 190.000.
Acestea includ nu numai armata, ci și Rosgvardia, unitățile cecene și cele ale unor agenții de securitate. Problema a devenit evidentă atunci când cantitatea nu a reușit să se transforme în calitate, notează jurnaliștii ruși.
Adevărul este că războiul modern, începând cu Operațiunea Furtuna în Deșert din 1991, a dovedit că în zona de conflict, în timpul fazei active, este dificil să comanzi un grup diversificat de trupe care depășește 130.000-150.000 de militari.
În 2003, în Irak, 82.000 de soldați americani, susținuți de forțele coaliției, au luptat în mod direct. Desigur, după înfrângerea trupelor lui Saddam Hussein, mărimea forțelor de ocupație a atins apogeul în 2008 și a ajuns la puțin mai puțin de 160.000 de persoane, dar aceasta nu era o armată care lupta permanent.
Opțiuni pentru o a doua ofensivă rusă: posibile lovituri în Polonia sau România?
Având în vedere că obiectivul principal al Rusiei în acest război pare a fi desființarea statalității ucrainene, Moscova va continua să facă presiuni pentru capitularea Kievului în viitorul apropiat.
Chiar dacă armata rusă va reuși să cucerească Mariupol și să stabilească un așa-numit „coridor terestru” către Crimeea (ceea ce în sine nu prea are sens, având în vedere existența podului și gradul de devastare provocat de Rusia de-a lungul acestui „coridor”), acesta va fi un rezultat discutabil pentru Kremlin.
Ideea este că în acest caz va fi nevoie de multă muncă. Rusia va trebui să schimbe mulți oficiali și va trebui să impună un nou guvern civil. Problemele de la Herson sunt vizibile. Numeroase manifestații împotriva ocupației au avut loc în acest oraș, dar și în Melitopol.
În Berdianskul ocupat, ucrainenii au anunțat joi că au reușit să distrugă o mare navă de război rusească.
Numeroși analiști militari spun că Moscova va încerca să atace în toate direcțiile în același timp, în loc să aleagă câte un obiectiv, pe rând, așteptându-se astfel să provoace pagube maxime, forțând Ucraina să capituleze înainte de a putea aduna forțe pentru a împinge armata rusă înapoi din orașele sale.
În plus, în afară de folosirea armelor nucleare tactice, o altă opțiune pentru escaladarea conflictului stă la îndemâna Rusiei, au avertizat mai mulți experți în ultima vreme. Este vorba despre posibile lovituri pe teritoriile țărilor NATO, sub pretextul unor tiruri accidentale sau în încercarea de a arunca vina pentru incidente pe seama ucrainenilor.
Cu puțin timp înainte de războiul cu Georgia din 2008, Rusia a folosit o tehnică similară atunci când bombe din avioane neidentificate au căzut pe teritoriul georgian. A fost, au speculat analiștii, un test al pregătirii Georgiei de a se apăra și o încercare de a extinde limitele posibilului din partea Rusiei.
Jurnaliștii The Insider cred că putem vedea ceva similar în legătură cu Polonia și România pentru a evita negocierile cu Kievul (până acum, Rusia nu a demonstrat o abordare constructivă în acest sens) pentru a amplifica și conflictul pentru a asigura implicarea Occidentului. Kremlinul ar putea crede că, în ciuda sprijinului unanim pentru Ucraina, Occidentul ar putea să nu fie atât de dispus să răspundă cu duritate la incidente „minore”.
Vulnerabilitatea Ucrainei
Soarta unui război precum cel din Ucraina este greu de determinat în acest moment, iar unii analiști militari se așteaptă totuși ca forța brută a Rusiei să își spună cuvântul într-un fel sau altul.
O analiză a Financial Times specula zilele trecute că este posibil ca Kievul să fi pierdut la rândul lui un număr mare de militari și că capacitatea de rezistență a Ucrainei depinde în mare măsură de livrările de arme din partea Vestului, care a încetinit în ultima vreme.
„Până la jumătatea lunii aprilie am putea asista la reluarea operațiunilor militare rusești pe scară largă”, a estimat Gustav Gressel, analist pe tema armatei ruse la think-tank-ul European Council on Foreign Relations.
„Bineînțeles că Putin trebuie să se gândească cu atenție la opinia internă, dar, în teorie, există o forță de aproximativ 100.000 de oameni la care poate apela”, a adăugat acesta.
Poate că și cea mai mare vulnerabilitate tactică a Ucrainei este cea din Donbas, acolo unde cea mai mare parte a activelor militare ucrainene sunt desfășurate la vest de regiunile separatiste Donețk și Luhansk. Rusia încearcă să încercuiască trupele ucrainene, au declarat oficialii occidentali, izolându-le de Kiev și atrăgându-le într-o luptă deschisă, în care grupurile sale de luptă ar avea superioritate.
Dacă Rusia ar anihila aceste trupe ucrainene, ar obține o victorie comparabilă cu capturarea Kievului, au avertizat unii analiști.
Un asalt împotriva civililor
Deocamdată, aproape toată lumea este de acord că Rusia se bazează din ce în ce mai mult pe bombe neghidate și pe forța brută în asaltul său asupra Ucrainei, pe măsură ce rămâne fără armament mai precis și încearcă să grăbească ritmul avansului.
Barajele de artilerie grea asupra centrelor urbane și utilizarea bombelor neghidate indică o schimbare de tactică militară ca urmare a eșecului său de a cuceri orașe mari sau de a face progrese majore pe alte fronturi, au declarat oficialii militari occidentali pentru Financial Times.
Mișcarea se va traduce prin pierderi și mai mari de vieți omenești în rândul civililor ucraineni.
Schimbarea contrastează cu strategia inițială a Rusiei, care implica atacuri fulgerătoare și încercări de a încercui rapid orașele, dar care a fost subminată de rezistența ucraineană, care a respins asalturile și a întrerupt liniile de aprovizionare ale forței invadatoare.
Oficialii din domeniul apărării și analiștii cred că schimbarea de direcție a Rusiei a semnalat că Moscova a înțeles eșecul strategiei inițiale.
Dependența de bombele neghidate și de artileria grea alimentează o strategie de folosire a forței brute, care include „utilizarea nesăbuită și nediscriminatorie a puterii de foc”, a declarat James Hockenhull, șeful serviciilor de informații din domeniul apărării din Marea Britanie.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia