„Oamenii nu dau doi bani pe lupta cu fascismul, vor să știe cum trec iarna”. Cum a câștigat Giorgia Meloni alegerile din Italia și de ce viitorul țării pare sumbru

„Alegătorii au încercat totul, iar acum au ajuns la ultima variantă posibilă: «Ce poate fi mai rău?»”, spune Franco Pavoncello, profesor de științe politice la Universitatea John Cabot din Roma, explicând succesul partidului extremist Frații Italiei (FdI), care a adunat duminică 26% din voturi în alegerile legislative anticipate.

Italia se află, de altfel, la al doilea vot de protest, după ce în 2018, alegerile au fost câștigate de populiștii din Mișcarea 5 Stele (M5S), care au format un guvern cu extremiștii antimigrație din Liga lui Matteo Salvini.

Guvernul cu pricina a dezamăgit și s-a destrămat. Apoi, la guvernare a venit și stânga. În cele din urmă, al treilea cabinet rezultat din scrutinul de acum patru ani, cel condus de economistul Mario Draghi, s-a prăbușit și el în vară, un scenariu dezamăgitor pentru mulți alegători, dar aproape banal pentru instabilitatea politică italiană.

„Deci mai întâi au votat pentru M5S, apoi pentru Liga. Acum au votat pentru FdI. Și să nu uităm că aproape 40% dintre italieni nu au mers la vot – este cel mai mare absenteism din istoria republicii”, spune Pavoncello, care transmite astfel dezgustul italienilor față de clasa politică ce a dominat ultimele decenii.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Contextul votului a părut destul de clar pentru mulți analiști, deși, aparent, nu și pentru toate partidele politice din Italia.

Mulți oameni sunt nemulțumiți de guvernanți. Și au încercat să găsească un partid care va schimba lucrurile. Țara este încremenită de ceva vreme. Venitul familiilor este mai mic decât era în urmă cu 20 de ani. Multor oameni le este greu să supraviețuiască.

Profesorul Franco Pavoncello:

Principalul partid de opoziție, Partidul Democrat (PD), nu a înțeles însă exact prioritățile alegătorilor.

„În campanie, stânga a vorbit despre faptul că luptă cu Meloni și cu fascismul. Dar oamenilor nu le pasă de lupta cu fascismul, le pasă de viața lor, de inflație, de cum vor trece peste iarnă, de cum vom ține companiile în viață fără gaze”, spune Pavoncello, cu referire la criza pe care o traversează nu doar Peninsula, ci întreaga Europă, pe fondul războiului din Ucraina.

„Dacă ești într-o campanie electorală și în loc să vorbești despre aceste lucruri, vorbești despre fascism, oamenii te vor ignora”, concluzionează el.

PD a reușit să adune în cele din urmă doar 19% din voturi.

De fapt, FdI a câștigat și în raport cu partenerii de coaliție – spre exemplu, partidul Liga, al lui Matteo Salvini, care până acum un an-doi se afla în top în sondajele de opinie.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

„Oamenii au fost dezamăgiți de faptul că Salvini nu a vorbit despre lucrurile importante. El vorbește încă despre migranții ilegali, dar oamenii nu dau doi bani pe migrație, sunt îngrijorați de electricitate, de facturi, de război, de supraviețuire, nu le pasă de imigranți acum”, spune profesorul.

Frații Italiei au mai beneficiat de avantajul de a fi singurul partid parlamentar aflat în opoziție, în afara coaliției conduse de Draghi, dar și de contextul tensionat generat de războiul din Ucraina.

Apoi, toate grupările din defuncta coaliție de guvernare, condusă de tehnocratul Mario Draghi, au devenit vulnerabile din simplul fapt că au colaborat cu UE. „Din momentul în care te-ai aliat cu UE, ai devenit foarte vulnerabil în fața acestui vot de protest în care se propun soluții imediate. Chiar dacă soluțiile nu sunt posibile”, spune profesorul.

„În același timp, fără război, aceste alegeri nu ar fi avut loc”, adaugă Pavoncello. „Lumea s-a speriat”, explică profesorul.

Nu în ultimul rând, explică el, „politicienii trebuie să știe să mobilizeze alegătorii. Trebuie să înțeleagă ce se întâmplă în mintea oamenilor”. Liderul PD Enrico Letta nu a fost însă capabil, nici Salvini nu a fost capabil, crede profesorul.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Iar Meloni și FdI, observă el, au avut toate răspunsurile corecte, „au spus că suntem suverani, că vom avea grijă de italieni, că UE nu ne dă suficienți bani, că vom renegocia PNRR-ul”.

Problemele lui Meloni

Pentru Giorgia Meloni, problemele abia încep însă. În primul rând, ea va trebui să conviețuiască cu doi lideri cu viziuni diferite din propria coaliție – Matteo Salvini și Silvio Berlusconi, care nu s-au descurcat deloc bine în alegeri.

Liga lui Salvini nu a reușit să treacă de pragul de 9%, jumătate din scorul obținut în 2018, pierzând numeroase voturi în favoarea lui Meloni. Chiar poziția de lider a lui Salvini este pusă sub semnul întrebării. Forza Italia, gruparea lui Berlusconi, a adunat și ea în jur de 8%, de asemenea sub scorul din 2018.

„FdI au câștigat mult, dar partidele din alianță au pierdut mult. Practic, totul a fost câștigat de Meloni. Întrebarea este: va fi guvernul stabil?”, se întreabă Pavoncello. O problemă, spune el, este formarea guvernului.

„Cine vor fi noii miniștri? Meloni și partidul ei nu au fost într-o poziție de a guverna, nu cunosc structura statului, nu au legături cu jucătorii-cheie de pe scena internațională. Sunt outsideri. Au o experiență limitată”, spune profesorul.

Apoi, diferendele dintre partidele din coaliție sunt multe.

Salvini și Meloni au viziuni diferite. Meloni este adepta unui stat centralizat. Salvini vrea autonomie regională în nord. Există multe divergențe și nu e clar cum vor fi rezolvate. Guvernatorii din nord vor milita în continuare pentru autonomie. Ca partid postfascist, autonomia este ultimul lucru pe care FdI și-l dorește.

Profesorul Franco Pavoncello:

Viziunile economice diferite din coaliția lui Meloni sunt și ele vitale. Salvini vrea să cheltuie mulți bani, să acumuleze datorii – lucru care îngrijorează Europa -, iar Meloni, care va ocupa fotoliul de prim-ministru, pare mai reticentă.

Chestiunea economică este în mod special una complicată pentru Italia. „Problema este că țara a fost profund îndatorată de 50 de ani încoace. Nimic nu se poate face. Vorbim despre 50 de ani cu o datorie mai mare de 100% din PIB. Țara face eforturi să respire, se sufocă”, spune profesorul.

Banii primiți de Italia din fondul de redresare COVID (PNRR) reprezintă o gură de oxigen pentru economie. În schimbul lor, premierul Mario Draghi a început o serie de reforme considerate necesare de mulți economiști. Rămâne de văzut dacă acestea vor fi întrerupte.

„Draghi a susținut competiția, spre exemplu. Dar multe categorii profesionale din Italia au interesele comerciale protejate. Spre exemplu, taximetriștii. Sau complexele de pe plaje. Acestea fac mulți bani și au controlul asupra plajelor garantat. Când deranjezi aceste interese, începi să deranjezi mulți oameni”, spune profesorul.

Comentatorii au sugerat în ultimele săptămâni că Meloni a semnalat o continuitate a reformelor începute de Draghi.

Rămâne de văzut și cum va împăca Meloni interesele divergente dintre Nord și Sud.

Important de subliniat este faptul că, în vreme ce dreapta s-a impus în nord, alegerile din toate regiunile sudului au fost câștigate de M5S. Formațiunea populistă și-a dezamăgit mulți dintre alegătorii câștigați în 2018, dar a avut un atu puternic în acest scrutin: venitul cetățenesc.

„Țara”, observă Pavoncello, „este la fel de divizată ca întotdeauna”.

Venitul cetățenesc ar putea fi un punct important de dispută. FdI au promis că îl vor elimina, dar rămâne de văzut cum vor face acest lucru.

La fel de multe necunoscute rămân și în privința celorlalte promisiuni și soluții imediate propuse de Meloni: renegocierea PNRR-ului, spre exemplu.

„Va fi capabilă să o facă? Probabil că nu”, spune Pavoncello.

„Riscul este că va eșua, va pierde banii din PNRR, panica piețelor se va accelera și de data aceasta chiar vom intra în incapacitate de plată. Apoi îl vor chema pe Draghi iarăși”, concluzionează el.

„Interesant este că de fiecare dată când Italia a fost în criză, au chemat pe cineva, precum (Mario) Monti sau Draghi. Acum l-au chemat, însă nici nu l-au lăsat să termine. Mai avea șase luni”, spune profesorul.

Cine este, de fapt, Meloni

Intrată în politică într-un partid postfascist care a suferit mai multe transformări, Meloni a cunoscut o ascensiune fulminantă în ultimii ani (în 2018, ea aduna doar 4%, puțin chiar și pentru un partid de extremă dreapta). Succesul ei s-a construit pe criza de credibilitate a adversarilor de stânga și a partenerilor de dreapta.

În ciuda eforturilor sale de a-și îndulci discursul, Meloni este cunoscută pentru pozițiile sale dure, conservatoare, care limitează drepturile comunității LGBT sau drepturile femeilor.

În afara Italiei, ea și-a exprimat sprijinul atât pentru NATO, cât și pentru Ucraina – o poziție care diferă drastic de cea a aliaților săi din coaliție, Salvini și Berlusconi.

Presa străină s-a concentrat destul de mult pe pericolul revenirii fascismului la putere în Italia. Analiștii au atras atenția asupra unei potențiale alianțe a euroscepticilor.

În Italia, analiza pare a fi ceva mai nuanțată. „Avem aceste partid la putere. Nu sunt fasciști, dar unele valori vin din această zonă. Sunt suveraniști, naționaliști, «Italia pe primul loc», un pic ca dreapta trumpistă”, spune Pavoncello.

Profesorul respinge, spre exemplu, comparația cu Marine Le Pen, șefa Adunării Naționale, care a obținut un scor istoric în finala prezidențială de anul acesta, după ce în ultimii ani și-a moderat discursul naționalist și xenofob. „Au ceva în comun, dar nu se plac foarte mult. Marine Le Pen este diferită. Ea reprezintă dreapta laică etatistă. Meloni este dreapta religioasă. Din acest punct de vedere nu se înțeleg”, spune el.

Pavoncello nu crede nici într-o alianță strânsă cu Viktor Orban, deși unele interese în Europa coincid. Premierul maghiar s-a grăbit, de altfel, să o felicite pe Meloni după victorie.

„Nu cred că va sări în brațele lui Orban. Este o atlantistă, susține legăturile cu SUA. Dar este eurosceptică. Deci asta rămâne de văzut. Îl va aduce, spre exemplu, în guvern pe Giulio Tremonti? Care este împotriva globalizării și a Europei? El a fost ministrul de finanțe în timpul lui Berlusconi, când țara s-a prăbușit”, spune profesorul.

În același timp, spune Pavoncello, chiar Berlusconi este în mod paradoxal cel care ar putea juca un rol stabilizator pentru cursul european al coaliției.

„Meloni este într-o alianță cu Berlusconi, care nu este interesant să sfideze Europa și care nu este interesant de Orban. A și spus-o: «Europa pe care o vrem nu este cea a lui Orban». Deci va trebui să fie atentă. A câștigat mult, dar depinde de aceste partide, altfel nu are majoritatea”, spune profesorul.

„În cele din urmă, nu este vorba despre ceea ce crede «noua Meloni». E vorba despre ce va putea face. Și cum va putea justifica eventualele eșecuri”, spune Pavoncello.

„Stânga a intrat în război fără arme”

Problema lipsei de credibilitate a clasei politice italiene este adâncită de situația proastă în care se află grupările de centru-stânga.

„Stânga trebuie să se reorganizeze. Unul dintre motivele pentru care au pierdut este că nu s-au aliat. Au mers la război fără arme și au fost uciși”, spune Pavoncello.

La finalul unei campanii eșuate, în care a vorbit mai mult despre pericolul Meloni decât despre soluțiile pe care le poate oferi partidul său, șeful PD, Enrico Leta, a anunțat că nu își va mai prelungi mandatul la conducere.

M5S, cealaltă grupare importantă care va rămâne în opoziție, s-a descurcat bine în sud. Dar arma lui Giuseppe Conte, fostul premier și liderul partidului, a fost una singură: venitul cetățenesc. M5S a militat în campanie pe ideea că va fi singurul partid care va proteja acest venit.

Mulți analiști au observat că venitul a ajutat multe familii aflate în sărăcie, în același timp, aproape toate vocile au fost de acord că instrumentul trebuie cumva reformat, pentru a evita abuzurile. „E o nebunie. Pentru că oamenii preferă să nu mai muncească, primesc mai mulți bani dacă nu muncesc”, spune Pavoncello.

Iar în final, toate lucrurile sunt complicate de războiul care pare fără sfârșit în Ucraina.

Fără război, Italia era într-o perioadă bună. Economia explodase. Războiul ne-a făcut viața mult mai grea. Și nu știm cum se va termina. Cred că înainte de a fi mai bine, va fi mai rău. Dar s-ar putea să fie mai rău și să nu fie mai bine deloc.

Profesorul Franco Pavoncello concluzionează:

Urmărește-ne pe Google News