A acceptat să stea de vorbă cu reporterul Libertatea la o săptămână după ce a fugit de acasă și s-a refugiat într-un centru pentru protecția femeilor abuzate.
„Vă e teamă să mergeți pe stradă? Vă simțiți urmărită?”
„Urmărită nu, dar întorc capul și mă uit…să nu fie pe acolo…”
Reportaj de Sorina Ionașc
Cristina are 38 de ani, e măritată de 6 ani cu același bărbat, cu care are doi copii. O fetiță de numai un an și un băiat de trei ani. De vinerea trecută, ea se ascunde de soț și de palmele lui. Cristina nici măcar nu e numele ei real, dar și-a găsit puterea să vorbească despre traumele ei. Să tragă un semnal de alarmă și să le spună și celorlalte femei, la fel de captive într-un simulacru de viață, să se salveze.
Statisticile arată că una din patru femei sunt victime ale violenței în familiile din România. Dar cifrele seci au, în cazul de față, doi ochi albaștri care strigă. O furie greu de oprit, o furie cu care își ține copiii de mână, hotărâtă să nu se întoarcă la bătăi.
Ultima bătaie
Soțul ei venise de la muncă și a cerut de mâncare. Băiețelul a vrut să meargă la baie, dar doar cu tata. Numai că tata nu voia. „Să facă pe el”, i-a spus. Și copilul a făcut întocmai. Atunci, tatăl s-a enervat, iar palmele lui s-au dus cu viteză înspre Cristina.
„S-a ridicat în picioare, mi-a tras una, m-a împins între el și ușa de la intrare, a deschis ușa, mi-a zis ieși afară cu tot cu copiii tăi, M-a împins afară, m-a trântit în ușa vecinilor, care au deschis ușa…și au închis-o la loc. M-a bătut acolo, copiii au început foarte tare să țipe lângă el, am intrat în casă, mi-a mai tras acolo câteva, am reușit să fug la alți vecini”.
Băiatul a văzut tot. Are trei ani, dar deja a memorat întregul episod.
„Acum câteva zile, m-a întrebat: vine tati? I-am spus că tati nu vine. Și mi-a spus de ce. Mi-a spus «tati nu vine pentru că tati a bătut-o pe mami și mami a fugit de acasă?»”.
Bătaia n-a fost prima, dar, speră Cristina, a fost ultima. A îndurat, în cei 6 ani de căsnicie – 7 de relație, prea multe.
„Soțul consumă și alcool și…de aici toate violențele. Dar ca orice femeie, am zis că poate se schimbă, hai că trece, apoi copiii, hai că poate se schimbă…”.
A mai încercat ea să plece de acasă și a cerut ajutorul familiei. Ambii părinți au trimis-o înapoi în „familia tipic românească„. „C-așa-s bărbații”, i-a spus mama ei. Și la fel i-a spus și soacra, o altă victimă a violenței domestice. O victima care s-a și aruncat de la etaj, doar-doar să scape de bătăi, dar care încă e lângă agresor.
„Stai și înduri”
Cristina a fugit de acasă vinerea trecută. La ultima bătaie, i s-a făcut frică. Nu pentru ea, ci pentru copiii ei. „Am înțeles că, mai grav, de fapt, ce urmează de aici încolo să se întâmple e să lovească copiii”.
Plecarea a venit târziu. De ce abia după 6-7 ani?
Se uită la mine, mă țintuiește cu ochii mari și albaștri, și spune gâtuit.
„Te manipulează. Reușește. Reușește să te convingă că tu ești cea vinovată pentru acțiunile pe care le faci. Că meriți. Te convinge și bagă atâta frică în tine încât n-ai curaj nici să deschizi gura…Deci reușește să te convingă să nu deschizi gura. Atâta frică bagă în tine…Și ajungi să crezi, să crezi că ești un nimic fără el. Că nu poți trăi singur fără el…Reușește să te convingă că nu reușești să faci nimic fără el, că nu ești în stare de nimic fără el, că singură n-ai putea trăi…și stai. Stai și înduri”.
Și Cristina a îndurat „doar„ palme peste cap, ceafă, tras de păr, împins. Și asta doar ca să nu-i lase vânătăi vizibile sau alte răni, ca ea să meargă după la medicul legist și la poliție.
I-a fost teamă să plece, i-a fost rușine de lume, care se uita la ea și întorcea capul.
Acum, face primii pași. Își adună forțele, rostește cuvintele clar, răspicat și vorbește, mai degrabă, ea cu ea.
„Dar știu că pot și trebuie să pot. Nu, trebuie să pot, clar. Pentru copii trebuie. Și o să reușesc. Eu am nevoie doar să câștig încrederea în mine iar. Atâta tot. Și se va întâmpla, cu siguranță, cu timpul…”.
Chiar dacă încă merge pe stradă și se uită de jur-împrejur, de teama să nu fie el în apropiere.
Marș pentru siguranța femeilor
Sâmbătă, de la ora 15:00, este organizat Marșul „Împreună pentru siguranța femeilor!”, în Piața Universității. Se va merge în marș spre Piața Victoriei, iar mesajul transmis este clar: Nicio femeie nu e singură.
– 26% din omoruri au avut loc în familie în 2017 (cf. datelor Ministerului Public, IGPR și INML);
din 36.245 de fapte de violență în familie sesizate în 2017, au ajuns în instanță doar 4% (1.491 inculpați;
– 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său (FRA, 2014).
– 90% dintre victimele care cer ordin de protecție sunt femei.
Și pe baza acestor cifre seci, dar care iată, au un chip, o voce, un copil, participanții vor să-și arate susținerea.
„Femeile sunt prizoniere într-o cultură a violenţei în care victimele sunt sistematic acuzate, stigmatizate, învinovățite. În fiecare zi suntem martori la agresiuni asupra femeilor care nu sunt sancționate nici de comunitate, nici de statul român”, anunță organizatorii.