Monica Şamu trăieşte de-o viaţă în favela Sibiului şi speră ca măcar nepoata ei să aibă parte de “condiţii mai bune”. Promisiunea uitată a preşedintelui

Oraşul se ridică în zare, ca un miraj, pe măsură ce urci drumul în pantă, dincolo de Strada Podului. La baza dealului, câteva blocuri dintr-un complex rezidenţial privat servesc drept paravan pentru cea mai veche zonă locuită a Sibiului. 

Guşteriţa nu este o extensie a urbei. Până în 1940, a fost un sat separat. Oamenii care-ţi spun “Am trăit aici de mic copil” nu exagerează. 

Urcând, drumul se îngustează şi asfaltul se sublimează ca grăunţele de naftalină, până dispare de tot. Când ajungi pe strada Măceşului, în capăt, trei pubele marchează limita civilizaţiei. Dincolo de ea, nu trec nici maşinile de la salubritate. Oamenii îşi cară singuri gunoiul până la ele.  

Ce are unic Sibiul? Sibienii. Oraşe medievale sunt cu sutele în Europa”

Klaus Iohannis, într-un interviu din 2004:

Recomandări

Noul Parlament începe cu circ: de la declarații bizare la fuga de ochii lumii. Ce nu s-a văzut la TV REPORTAJ

Monica ne aşteaptă în mijlocul drumului, cu nepoata Anais în braţe. A plouat, e noroi, iar cea mică nu şi-a pus papuceii. Monica e în şlapi şi haine negre spre gri, de la atâtea spălări. La trei ani şi jumătate, fetiţa molfăie încă o suzetă şi se ţine strâns de gâtul slab al bunicii. 

Mama lui Anais, Roxana, are 21 de ani şi e la muncă. Lucrează cu ziua, la o firmă de curăţenie. Când ea, când Monica. Una dintre ele trebuie să stea acasă cu copilul. 

Vecinele, curioase, ne conduc şi ele, până la pragul casei. Nu urcă prea des oameni străini aici. “Suntem vai de capul nostru cu toţii, dar mai necăjită ca Monica nu e nimeni”, spune o femeie micuţă, de pantalonii căreia atârnă doi copii, ca potârnichile de tolba vânătorului. 

Bunica Monica şi fata Roxana, care a născut când era minoră

Monica Şamu are 46 de ani. S-a născut în Guşteriţa, a crescut în Guşteriţa. A lăsat şcoala după primele două clase, să aibă grijă de cei cinci fraţi mai mici. “De sărăcie am lăsat-o”, explică ea, cu privirile mereu în jos. 

Recomandări

Întrebarea pe care Vladimir Putin nu se aștepta să o audă chiar la Moscova și la care a început să răspundă tușind | VIDEO

Cu două clase, găseşte de lucru doar la negru. Soţul a părăsit-o acum mulţi ani, “s-a însurat, s-a dus după alta”. Roxana avea şase ani atunci. Nici fata Monicăi nu a mers mai departe de clasa a doua. “Purta ochelari, copiii râdeau de ea, i-i spărgeau, ea s-a supărat, a zis că nu mai vrea să se ducă…”. 

Roxana a născut-o pe Anais când încă nu împlinise 18 ani, aşa că bunica a luat copilul în îngrijire, cu forme legale, de cum a ieşit din maternitate. “Ne-au chemat la Protecţia Copilului, săptămâna trecută. Ne-au dat o sacoşă cu haine vechi şi 20 de lei de taxi. S-au purtat frumos cu noi, nu am ce să zic”. 

Dicționarul necazurilor omenești

În general, oricât îi descoşi şi-i ispiteşti, oamenii din Guşteriţa nu au ce să zică despre nici o autoritate, cu excepţia preotului ortodox. 

De când încearcă să le fie de ajutor familiilor de aici, preotul a devenit cel mai controversat personaj din cartier. 

Recomandări

Guvernul a pregătit „Ordonanța-trenuleț” pe 2025. Salarii și pensii înghețate, fără angajări la stat și vouchere de vacanță

Şi Monica e nemulţumită de maniera selectivă de intervenţie a bisericii. “I-am zis preotului că mă duc la parofie, să spun că nu ajută pe cei mai necăjiţi. Ajută pe cele care au bărbat care poate să le întreţină. Şi mi-a răspuns preotul că pot să mă duc oriunde, să merg la parofie”. 

Răspunsul a revoltat-o pe Monica. Povesteşte plimbându-se de pe un picior pe altul, cu mâinile la spate, pentru a-şi stăpâni furia. 

Are statura unei copile, vorbeşte puţin, dar pielea feţei e scrisă cu multe cuvinte dintr-un dicţionar al necazurilor omeneşti. 

Un adăpost din petice de casă

Casa… Monica locuieşte în ea de 13 ani, a ridicat-o singură, din cărămizi aruncate de alţii, scânduri, folii, bucăţi de placaj, de foaie de cort. Materii şi materiale diverse care, claie peste grămadă, alcătuiesc un fel de adăpost. 

Înăuntru… Ce-avem noi aici, înăuntru? Un mic luptător, care doarme covrig pe pat. Pisoiul negru şi dolofan, pe care Anais îl îndoapă cu pâine şi cu lapte din cănuţa ei, a găsit cel mai ferit loc pe care-l poate găsi o pisică cu toată umezeala şi cu toţi câinii care dau târcoale printre barăci. 

Câinii sunt mulţi, pentru că sunt buni de pază şi localnicii le lasă oale cu zoaie, pe sub streşini. Au şi oase mari de ros, atât de albe şi lustruite, că par luate de la Antipa. 

Anais îl răsuceşte pe mâţ în fel şi chip, până când pisica o şterge, mieunând scurt, după pat. Pe plita sobiţei de fier scoate abur o cratiţă. Monica face focul cu lemne adunate de la gunoi, paleţi şi bucăţi de gard, puse stivă în spatele căsuţei. 

Oameni fără casă, fără serviciu, fără venit, care trăiesc din mila altora… Şi oameni care totuşi mai au atâta demnitate să nu cerşească şi care totuşi nu au un acoperiş deasupra capului…  Există. Se numesc, în ziua de azi, boschetari, în boschete trăiesc, sau în canalizări, sau în cimitire.

Klaus Iohannis, în 2004, despre culmea sărăciei la Sibiu:

În lipsa apei, mașina de spălat adăpostește lucruri

Un bec aprins, în mijlocul tavanului, scoate la iveală toate crăpăturile care se umflă sub tencuială. Firul de electricitate e tras de la un vecin. O fundaţie din Sibiu i-a adus Monicăi o maşină de spălat semiautomată, devenită şifonier. Nu poţi spăla fără apă. Iar apa e departe. 

Oamenii de pe strada Măceşului coboară cam un kilometru, până în curtea unei gospodării care are cişmea. Monica, spun vecinele, face drumul ăsta cu găleata într-o mână şi cu nepoata în cealaltă. Pentru că nepoata îi spune “mamă” şi o urmează peste tot ca un pui de cangur. 

În Gușterița, un copil de 12 ani a murit căzut într-o fosă

De la fereastra familiei Şamu, s-ar vedea, de sus, tot Sibiul. Dar locuinţa Monicăi n-are ferestre. Are doar rame de geam, astupate cu placaj, să nu intre zăpada. 

În faţa locuinţei, femeia a săpat dreptunghiul mititel al unei fundaţii. A şi înfipt câteva scânduri, în caz că va face rost, cândva, şi de BCA. 

Nu trebuie să fie materiale noi, şi materiale vechi, dacă aş avea, aş mai pune la casă… Decât să le arunce oamenii…

Monica Şamu, locuitor din Guşteriţa:

Monica visează la “o casă mai bună pentru Anais, să aibă fetiţa condiţii mai bune”. Şi-a înscris nepoata la grădiniţă şi i-a pregătit ghiozdănel roz “pentru la toamnă”. 

Oamenii visează. Toţi oamenii, nu numai Elon Musk. De fapt, visele lui Elon Musk pălesc ca fantezie faţă de visele oamenilor din Guşteriţa. Să aibă case bune, să aibă canalizare, să aibă asfalt, să aibă curent electric, să aibă apă curentă. Îţi trebuie multă imaginaţie să visezi aşa ceva când dormi pe podea şi piciorul tău nu ascultă decât de papucii de gumă încrustaţi cu noroi uscat. 

În Guşteriţa, un copil de doi ani şi şase luni a murit în 2012, după ce a căzut într-o fosă septică. 

Teoria sistemelor pe strada Măceşului

La începutul anilor 2000, doi cetăţeni au revendicat terenul pe care se află casele din strada Măceşului. A fost un proces, a durat vreo zece ani, iar la sfârşitul lui, în 2013, cei care au revendicat au pierdut, iar terenul a rămas în proprietatea primăriei. 

„Iar de atunci, primăria nu ne-a mai zis nimic. Nu existăm pentru ei. Oamenii lucră, sunt liniştiţi, nu facem probleme. Vrem să intrăm în legalitate, să plătim impozite. Să nu ne trezim că ne ţâpă de-aici şi ne dărâmă casele”, spune Marian, vecin cu Monica. 

Bărbatul de 33 de ani e şi el născut şi crescut în Guşteriţa. Iar casa unde stă e casă bătrânească, pe care a instalat panouri solare, pentru electricitate. Marian are familia lui acum şi e mândru că fetiţa lui e premiantă, deşi drumul la şcoală îl face prin noroi. 

Între timp, Klaus Iohannis a ajuns preşedinte.

Când era încă primar, în 2004, într-un interviu acordat Eugeniei Vodă, şeful statului expunea viziunea sa asupra săracilor din Sibiu. La observaţia că “poate şi oamenii săraci  ar trebui văzuţi de societate ca făcând parte din propriul organism”, Klaus Iohannis răspundea astfel: “O comunitate poate să dea foarte mulţi bani la foarte mulţi săraci. Prin această politică, întreaga comunitate sărăceşte. Şi nu se rezolvă problema. Problema se rezolvă relativ simplu. Îmbunătăţind întreaga comunitate, făcând-o mai prosperă”. 

Invocând teoria sistemelor din fizică, preşedintele a adăugat:  “un oraş funcţionează ca un întreg, mai devreme sau mai târziu, schimbarea ajunge peste tot”. 

În cei 16 ani, câţi au trecut de la enunţarea acestei ipoteze edilitare, în viaţa Monicăi Şamu nu s-a schimbat nimic, în direcţia prosperităţii. Doar că acum creşte o nepoată care va merge la grădiniţă, apoi la şcoală tot pe un drum de pământ.

Cine doreşte să o ajute pe Monica Şamu poate lua legătura cu redacţia Libertatea, la adresa libertatea@ringier.ro.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 15

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro