ComenteazăTensiunile istorice dintre Atena și Ankara au escaladat în ultimele zile, după ce o navă de cercetare a Turciei, însoțită de nave militare, a efectuat operațiuni în zona grecească.
În replică, Grecia a efectuat manevre militare aeronavale, alături de Franța, Italia și Cipru, fapt ce a provocat furia președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Acesta a invitat Atena ”să se abţină de la orice eroare care ar deschide calea ruinării lor”.
Totul a culminat sâmbătă, când ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, a avertizat că orice acţiune din partea Greciei vizând extinderea apelor sale teritoriale de-a lungul ţărmurilor estice, spre Turcia, va fi considerată un motiv de război, notează Agerpres.
”Acesta este un motiv de război sau casus belli”, a spus şeful diplomaţiei turce, într-un interviu acordat postului local de radio A Haber.
La rândul său, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, i-a calificat, duminică, drept ”lacomi şi incompetenţi” pe liderii Franţei şi Greciei.
România amintește episodul Insula Șerpilor
Atena a denunțat amenințările formulate de Ankara și a cerut sprijin din partea comunității europene. ”Perspectiva inedită de a vedea Turcia amenințănd țări vecine cu recurgerea la forță când acestea vor să-și utilizeze drepturile este contrară civilizației politice contemporane”, a reacționat ministerul elen de externe.
”Grecia și Turcia au avut dintodeauna relații de vecinătate complicate, dar acestea s-au deteriorat simțitor după lovitura de stat ratată împotriva lui Erdogan din 2016 , a explicat pentru Le Monde Panagiotis Tsakonas, profesor de relații internaționale la universitatea din Atena.
Pe fondul tensiunilor din ultimele zile, miniștrii afacerilor externe din Uniunea Europeană, reuniți, vineri, la Berlin, pentru a discuta problemele apărute în vecinătate, și-au declarat susținerea pentru Grecia și Cipru, dar caută să restabilească dialogul cu Turcia, de care îi leagă și alte dosare delicate, în special cel al refugiaților, una dintre amenințările favorite ale președintelui Erdogan la adresa europenilor fiind aceea că dă drumul la frontiere.
România s-a oferit, prin vocea ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, să împărtășească din experiența țării noastre acumulată în diferendul avut cu Ucraina pentru delimitarea platoului continental din zona Insulei Șerpilor. Diferend tranșat în 2009 printr-o decizie a Curții Internaționale de Justiție.
O insulă de buzunar care atârnă greu pe hartă
Mai multe insule situate lângă malul turcesc, dar deținute de către greci ridică probleme referitoare la trasarea frontierei maritime. Ankara încearcă de ani buni să-și redefinească hotarele, acuzând Atena că a transformat Marea Egee într-un lac grecesc.
În timp ce Grecia invocă legislația internațională, Turcia se mira recent, prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe, Hami Aksoy, că ”o insulă de 10 kilometri pătrați, aflată la 2 kilometri de Anatolia (în Turcia – n.r.) și la 580 de kilometri de continentul grec” poate oferi Atenei acces la o zonă economică maritimă de 40.000 de kilometri pătrați.
Este vorba de insula Kastellorizo, în apropierea căreia Turcia a lansat, recent, operațiuni de forare exploratorii. Cea mai mică dintre insulele grecești locuite, aproximativ 500 de persoane stau aici, are deja o istorie zbuciumată. Locuită de greci în Antichitate, ea a trece de la bizantini la cruciați, ca apoi să ajungă în posesia Imperiul Otoman.
În 1912, Kastellorizo a fost preluată de Italia, care a stăpânit câteva zeci de ani toată salba de insule Dodecanese din Marea Egee, între care cea mai importantă este Rhodos.
În cel de-al Doilea Război Mondial, britanicii au ocupat insula, iar după capitularea Italiei au transferat-o Greciei, alături de toate celelalte insule din regiune ocupate de italieni, prin Tratatul de pace încheiat în 1947 la Paris.
Turcia nu mai crede în tratate
Frontiera dintre Turcia și Grecia a fost stabilită efectiv prin Tratatul de la Lausanne din 1923, care punea capăt războiului greco-turc. Tratat contestat astăzi de Ankara pe motiv că, la acea epocă, frontierele maritime nu reprezentau un interes major.
În istoria recentă, cele două părți au fost deja de două ori pe punctul de a declanșa ostilitățile militare: în 1987 și la începutul lui 1996, când Ankara a încercat să ocupe insule nelocuite din regiunea Imia.
În coliziune directă cu planurile expansioniste ale Turciei a intrat și Ciprul, stat pe care Ankara nu-l recunoaște, deși este membru UE din 2004. Turcii au efectuat deja o serie de foraje în apele teritoriale ale Ciprului.
Grecia se aliază cu Egiptul, Turcia cu o parte a Libiei
Grecia și-a asigurat susținerea Egiptului, cu care a semnat în 2019 un acord bilateral pentru exploatarea zonelor maritime din estul Mediteranei.
Înțelegerea este o replică la un acordul similar încheiat de turci cu una dintre părțile implicate în conflictul intern din Libia, acord prin care își extinde semnificativ suprafața apelor teritoriale – aproximativ plus 30 % din platoul continental. Acordul a fost contestat la scară largă pe scena politică internațională. Egiptul a avertizat că va scufunda navele turcești care livrează arme Libiei.
Prin aceleași ape tulburi în care se agită astăzi nave de război ar urma să treacă, în viitor, și conductele care să ofere Europei o alternativă la gazele rusești. Israel a fost cooptat alături de Grecia și Cipru într-un proiect privind construcția unui gazoduct care să interconecteze aceste țări și care să asigure transportul gazelor naturale către Europa. Și asta, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat.