”Am șapte copii, șase sunt la casele lor, dar cea mică încă mai stă cu mine. Trebuie să am grijă de ea, că este greu cu locurile de muncă pentru tineri”. Niculina Nicolae, 63 de ani, comuna Vidra, județul Ilfov, își povestește sărăcia și impresiile de viață printre gunoaiele în care caută obiecte de valorificat, în special fier vechi și lemn de foc.
A lucrat câțiva ani, dar nu suficient ca să primească o pensie. După ce a rămas văduvă, a optat pentru pensia de urmaș. Nici această variantă nu a fost prea bună, pentru că suma rezultată în urma soțului decedat ajuge sub valoarea pensiei minime garantate. Dar statul a completat suma, conform legii, până la 520 de lei.
Foto: Vlad Chirea
”Nu fur, nu dau în cap, fac și eu ce pot!”
Femeia vine aproape zilnic la gropa de gunoi din marginea comunei cu un cărucior și cu un cățel, care o urmează cuminte oriunde s-ar duce. ”Este cățelul meu, e foarte cuminte. Să nu vă speriați de el”, își prezintă femeia animalul de companie, cu o duioșie care amintește de nuvela Fefeleaga, unde eroina principală își trăiește sărăcia cărând piatră cu Bator, un cal bătrân căruia femeia îi vorbea ca unui om.
În fine, Niculina are o anumită jenă pentru activitatea ei, dar după ce se gândește puțin, se justifică cu voce tare: „Nu fur, nu dau în cap, fac și eu ce pot!” Asta înseamnă pentru ea împlinirea visului social al statului român: ”bătrânețea activă”. Termenul a fost împrumutat din Occident, unde înseamnă asigurarea unor activități sociale pentru pensionari, în așa fel încât aceștia să nu se simtă marginalizați de societate după pensionare. Țara noastră a tradus sintagma sub înțelesul că nu mai sunt bani la fondul de pensii, așa că puneți mâna și munciți! În Occident, bătrânețe activă însemană ”activități distractive pentru pensionari”, la noi însemană muncă până la moarte.
”Kilogramul de fier e 40 de bani, pe salteaua asta iau și eu doi, trei lei”
”Eu nu mă mai aștept la nimic bun. Cred că va fi din ce în ce mai rău,… cei bogați vor fi și mai bogați, cei săraci,… și mai săraci”, spune femeia în timp ce bagă câteva vreascuri în sacul cu lemnele de foc pe care le-a găsit la gunoi. ”Uite, kilgramul de fier e 40 de bani, pe salteaua asta iau și eu doi, trei lei,.. și trăiesc! Hai, cățel, hai…”
Acest tip de trai nu va mai dura însă mult, deoarece aceasta este o groapă de gunoi ilegală, apărută în anii 90, iar primăria vrea să igienizeze locul în cel mai scurt timp.
După care, ”Fefeleaga gunoaielor” trebuie să își găsească alt tip de ”bătrânețe activă” ca să înmulțească cumva pensia socială de 520 de lei.
994.004 de vârstnici trăiesc din pensia minimă
Numărul vârstnicilor români cu pensie minimă de 520 de lei pe lună este de 994.004 de persoane. Din totalul de 5.056.945 de pensionari, cât avea România în luna martie 2017, cei cu pensia socială reprezintă 20%… ceea ce este foarte mult.
Acest venit este cumva comparabil cu coșul minim de 1.200 de lei pe lună pentru o familie compusă din doi adulți și un copil. Ceea ce nu conține însă coșul minim, conform legii, sunt medicamentele, iar pensionarii sunt vârstnici, au nevoie și de medicamente.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro