„Există diferite moduri de a lupta contra invadatorului”, spune Anastasia Minciukova, una dintre cele opt femei din Ucraina care au aplicat pentru cursul de la Peja, pentru care a bătut un drum lung, de peste 2.000 de kilometri.
„Singurul motiv pentru care sunt aici este că vreau să îmi ajut țara”, spune profesoara de engleză de 20 de ani, în timp ce îmbracă echipamentul de protecție albastru și își pune viziera.
Sunt ucraineancă și nu mi-e frică de nimic. Vom avea șansa să dovedim că suntem demne și curajoase, la fel ca bărbații și frații noștri de pe front.
Anastasia Minciukova:
Bărbaților ucraineni cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani le este interzis să părăsească țara, după ce a fost declarată mobilizarea generală, așa că femeile sunt singurele care pot accesa cursurile.
Între „eleve” este și Katerina Grîbinicenko. Ea a ales să participe la cursurile de deminare după ce rachetele rusești au căzut asupra orașului său natal, Sloviansk, regiunea Donețk, estul Ucrainei. Este zona unde sunt concentrate acum forțele rusești, trimise de Kremlin să „elibereze” Donbasul.
„Am văzut, în timp ce călătoream prin Ucraina, cantitatea uriașă de muniție abandonată și muniție neexplodată”, a mai spus Grîbinicenko.
Instructorul: „Am trecut printr-o situație similară”
Cursanții sunt învățați cum să detecteze, să identifice și să dezactiveze minele, în cadrul cursului organizat de Mines Awareness Trust (MAT) din Kosovo și creat special ca răspuns la invazia Rusiei din Ucraina.
Instructorul-șef Artur Tigani explică: „Am trecut printr-o situație similară, mai ales când vine vorba de contaminarea cu dispozitive neexplodate”.
Se estimează că 13.000 de oameni și-au pierdut viața în războiul dintre forțele sârbe și gherilele etnice albaneze, la sfârșitul anilor 1990. Conflictul s-a încheiat după ce o campanie aeriană a NATO a forțat trupele sârbe să se retragă de pe teritoriu, deschizând calea pentru independență, în 2008.
Dar războiul a lăsat fosta provincie sârbă cu 4.500 de câmpuri minate, conform estimărilor SUA. Dispozitivele au fost împrăștiate în principal în regiunea muntoasă Peja, aproape de granița cu Albania, unde Tirana a expediat arme și provizii gherilelor albaneze.
Cu ajutor internațional, majoritatea minelor au fost curățate, iar riscul este acum evaluat oficial drept „ușor”.
„Misiunea vieții noastre este să salvăm vieți și să îi ajutăm pe alții să salveze vieți”, a spus Tigani.
„Va dura 50 de ani pentru a șterge totul”
Femeile plănuiesc să se întoarcă acasă și să pună în practică experiența acumulată în Kosovo în zonele din care trupele ruse s-au retras ori se vor retrage.
Procesul de înlăturare a minelor din Ucraina va fi însă unul foarte lung. Perrine Benoist, de la Handicap International, o organizație neguvernamentală internațională, a declarat că „probabil va dura 50 de ani pentru a șterge totul”.
Luni, 25 aprilie, un oficial ucrainean a anunțat un prim bilanț al deminărilor din zonele din care au plecat rușii. „Am deminat teritorii cât 20.000 de terenuri de fotbal!”, a spus Ievheni Ienin, adjunctul ministrului de interne din Ucraina, precizând că soldații ruși au ascuns mine și în apartamente și case.
Fotografii: Profimedia
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina