Sta ghemuita pe cateva cartoane peste care a asternut o carpa capatata de la trecatorii milosi si, bineinteles, de la taximetristi. Nu stie cati ani are si nici daca a avut vreodata locuinta, iar cand o intrebam de unde este, ridica din umeri. Singura informatie pe care ne-o da este numele ei. ,,Ma cheama Gherghina,,, ne spune femeia in timp ce ne priveste cu teama si-si strange mai bine in jurul ei haina.
Oamenii trec si o privesc fara curiozitate. ,,Sta aici, pe strada Valea Ialomitei din sectorul 6, de foarte multa vreme. Sa tot fie vreo sapte ani de cand a aparut in aceasta zona. Ploua, ninge, nu conteaza. Ea tot aici sta. In statia de taxi. Ii mai dau oamenii de mancare, ii mai aduce cineva cate o haina. Vai de viata ei,,, ne spune Maria Ionescu, care locuieste intr-un bloc din zona.
Nici taximetristii nu stiu detalii despre viata femeii, desi de sapte ani ii sunt prieteni. ,,Nimeni nu stie ce e cu ea. De fapt nici nu conteaza. Tragic e ca femeia nu are nici un adapost. Cand au fost gerurile alea crunte am crezut ca o sa moara de frig. Am ajutat-o si noi cum am putut, dar ce sa facem, daca primaria nu ia nici o masura. Doar Dumnezeu n-a lasat-o sa moara pana acum,,, ne explica un sofer de taxi.
Plecam fara sa reusim sa aflam mare lucru despre ea. In urma noastra isi aprinde o tigara si continua sa priveasca in gol. Este femeia din statia de taxi.