ComenteazăCurtea Supremă de Justiție din Massachusetts i-a dat dreptate lui Bruce Johnson în procesul său de ani de zile cu fosta parteneră, Caroline Settino, în încercarea acestuia de a-și recupera inelul prețios, după anularea nunții.
Cine este bărbatul care i-a dat iubitei un inel de 70.000 de dolari
În hotărârea sa, instanţa a declarat că actualizează modul în care abordează procesele care vizează returnarea inelelor şi se alătură „tendinţei moderne” a statelor care tratează astăzi inelele de logodnă drept cadouri care trebuie returnate donatorului, indiferent de vină.
Avocatul femeii, Nicholas Rosenberg, a calificat hotărârea drept dezamăgitoare, afirmând că „ideea unui inel de logodnă ca un cadou condiţionat se bazează pe noţiuni învechite”.
Procesele prin care bărbații cer restituirea inelelor sunt, în esenţă, ultimul tip de litigiu privind logodnele rupte recunoscut de instanţele din SUA.
Majoritatea statelor au urmat iniţial abordarea adoptată de instanţa din Massachusetts în 1959, care a considerat că cel care dăruieşte un inel de logodnă are dreptul la returnarea acestuia atât timp cât persoana respectivă nu a fost „vinovată” de anularea căsătoriei.
Bărbatul a anulat nunta, după ce a suspectat-o pe femeie că ar avea o aventură
Acest principiu din instanțe a rezolvat acum un proces între Bruce Johnson, un inginer pensionat de la Siemens, şi Caroline Settino, o fostă profesoară.
Bruce Johnson a anulat nunta planificată cu Caroline Settino în 2017, după ce a văzut pe telefonul acesteia mesaje cu un alt bărbat şi a suspectat-o că are o aventură. Femeia neagă acuzaţiile lui Johnson, spunând că bărbatul era un prieten vechi de zeci de ani.
În 2018, tot el a dat-o în judecată pe femeie, pentru a primi înapoi inelul de 70.000 de dolari cu care a cerut-o în căsătorie, însă un judecător a concluzionat că s-a înşelat în legătură cu aventura şi că trebuie să poarte vina pentru despărţirea lor. Apoi, o Curte de apel a anulat hotărârea, ceea ce a condus la apelul la Înalta instanță de stat.
Avocatul lui Settino a cerut instanţei să evite abordarea „extrem de sexistă” de a trata un inel ca pe un cadou condiţionat de căsătorie şi să urmeze decizia Curții Supreme din Montana, care a adoptat în 2002 o abordare de tip „no-take-backs”.
Dar instanţa a refuzat să facă acest lucru, judecătoarea Dalila Argaez Wendlandt invocând „înţelegerea aproape universală a inelelor de logodnă ca daruri condiţionate în mod inerent de o căsătorie ulterioară”.