Gheţarii din regiune şi-au redus accelerat dimensiunea, din 2004 încoace, din cauza încălzirii globale. Astfel, bucăţi de sol care nu au văzut lumina soarelui din perioada cunoscută drept „scurta epocă de gheaţă”, între anii1550 – 1850, sunt, acum, expuse căldurii şi luminii. „Ne-am trezit plimbându-ne pe lângă gheţar şi observând puţin verde pe ici – colo, ieşind de sub el”, spune Catherine La Farge, autor principal al studiului.
Plantele în cauză sunt numite non-vasculare, pentru că nu au sistemul care, la plantele pe care le cunoaştem ca parte din vieţile noastre, transportă fluidele în diferitele părţi ale organismului plantei.
Aceste plante pot supravieţui complet deshidratate în lungile ierni arctice şi revin la viaţă în sezonul mai cald. Dar, în cazul briofitelor îngropate sute de ani sub gheţuri, această revenire la viaţă este considerată uluitoare. „Când le-am adus în laborator, am observat că au mlădiţe noi, ceea ce ne spune că se regenerează în locul unde se aflau”, a mai spus La Farge.
„Dacă ne gândim la straturile de gheaţă care domină peisajul, ne aşteptam ca plantele să apară la marginile unui sistem glaciar, dar niciodată nu ne-am gândit că ar putea apărea de sub gheţari”, a mai precizat ea. Această retragere a gheţarilor studiată de specialişti le aduce în faţa ochilor şi specii noi, cum ar fi unele alge terestre verzi, şi ele păstrate ascunse sute de ani sub gheţuri. „Este o lume complet nouă care iese la suprafaţă şi trebuie studiată. Gheţarii dispar destul de rapid şi vor expune această vegetaţie nouă, lucru care va avea un impact asupra ecosistemelor noastre şi asupra vieţii noastre”, consideră studiul.