Comentează- Cazul urșilor din Arad este similar cu cel al lui Baloo, ursul ținut ca mascotă pe pârtia din Straja, lângă pensiunile unui om de afaceri din Lupeni.
- Nici acolo statul nu a intervenit, dar situația animalelor din Arad este mult mai dramatică: stau în două cuști de fier de 80-90 de metri pătrați, un spațiu infim pentru un animal care parcurge, în sălbăticie, zeci de kilometri pe zi. Nu au niciun petic de iarbă și se învârt în cerc zeci de minute – un comportament tipic al ursului de cușcă.
- Cilan nu are niciun document legal, în afară de o chitanță din 1992, când a cumpărat primele animale. Iar autoritățile spun că nu îl pot obliga să-și înregistreze spațiul.
- Instituțiile de mediu din Arad, dar și cele centrale dau vina pe o breșă legislativă din cauza căreia nu pot confisca urșii. Pentru că nimeni nu s-a gândit să acopere în legislație și cazul animalelor sălbatice dobândite legal în anii 90.
„Dacă eu nu te poftesc, te rog să nu intri. Riști să fii mușcat, împușcat, electrocutat”, scrie pe un panou amplasat lângă un drum de pământ la marginea localității Fântânele din județul Arad.
Pe partea stângă, o cărare îngustă duce către o casă, la poalele dealului, chiar lângă râul Mureș. Accesul pe alee e blocat de mai multe anvelope de mașini și de o barieră. La capătul drumului, după ceea ce pare a fi o magazie, un urs se sprijină în două labe de barele de metal ale cuștii supraetajate în care până atunci făcuse ture dus-întors dintr-o parte în alta.
„Uite cine e acolo!”, strigă o femeie când vede echipa ziarului. Gheorghe Cilan, un bărbat pe la vreo 60-70 de ani, se întoarce și, cu o lopată pe care o flutură amenințător, își asmute cei patru dulăi. Animalele o iau la fugă spre noi, lătrând amenințător și ne împing înapoi până la mașină.
„Plecați, că vă sparg mașina! Plecați de aici! De ce intrați pe proprietate privată?”, urlă Cilan, lovind în geamul portierei. Refuză orice dialog. „N-avem ce să discutăm despre urși!”, continuă, când încerc să-i explic motivul venirii noastre.
A cumpărat doi urși și i-a lăsat să se înmulțească
Cam aici începe și se încheie dialogul cu Gheorghe Cilan.
Bărbatul a cumpărat două exemplare de urs carpatin de la o fostă grădină zoologică din Brașov în 1992. Urșii aveau doar 5 luni. Pe-atunci, plimbarea în lesă a unui pui de urs pe plajă pentru ca turiștii să facă poze cu el era ceva normal, iar legea nu interzicea persoanelor fizice să aibă animale sălbatice. Cilan și-a luat urșii pe asociația familială „Caravana Martinel”, pe care a radiat-o apoi în 2007. Oricum, asociația familială nu are statut juridic.
Urșii de la Fântânele s-au înmulțit, iar câțiva ani mai târziu, Cilan avea deja șase. Între timp, doi au murit, alți doi au fost donați, le-a spus Cilan autorităților, iar în prezent, au mai rămas doi: femela cumpărată în anii 90 de la grădina zoologică, în vârstă de 29 de ani, și puiul ei de 15 ani.
Despre cei doi urși donați nimeni nu știe nimic. Bărbatul a declarat poliției și comisarilor Gărzii de Mediu că a oferit documentele legate de donare și transport celor de la DSVSA, dar autoritatea spune că nu deține așa ceva.
„Unde este dreptatea?”
„Urșii aceia sunt ținuți pe o proprietate privată, pe persoană fizică, fără autorizație de mediu, fără nimic, deci ilegal. Unde este dreptatea în momentele acestea?”, acuză Paula Ciotloș, vicepreședinta Asociației „Milioane de Prieteni”.
ONG-ul care deține cel mai mare sanctuar pentru urși din Europa, de la Zărnești, a făcut, de-a lungul timpului, mai multe sesizări la instituțiile cu atribuții în domeniul mediului și al protecției animalelor și încearcă să scoată urșii de după gratiile puse de familia lui Cilan din 2011. Au primit de fiecare dată aceleași răspunsuri de la Garda de Mediu, Agenția pentru Protecția Mediului, minister, Poliție și DSVSA Arad: fie „urșii au fost obținuți legal, nu avem ce face”, fie „nu e responsabilitatea noastră”.
„Toate încercările noastre de-a lungul timpului nu au avut niciun răspuns pozitiv. Nu știm ce să mai facem”, punctează Paula Ciotloș.
Garda de Mediu spune că urșii nu au condiții. DSVSA îi contrazice
Ultima petiție depusă de asociație i-a adus lui Gheorghe Cilan un control la începutul acestui an. Concluzia verificărilor făcute de comisarii Gărzii de Mediu, reprezentanți ai DSVSA, APM și polițiști a fost, conform raportului obținut de Libertatea, că animalele sunt bine îngrijite și sunt deținute legal.
„Din punctul meu de vedere, ca medic veterinar, am constatat că condițiile de bunăstare și, respectiv, starea animalelor sunt corespunzătoare”, susține medicul veterinar Albert Almaș, de la DSVSA Arad, unul dintre oamenii care au fost prezenți la controlul făcut în februarie.
Conform raportului întocmit de Garda de Mediu din Arad, cuștile metalice ale celor doi urși au 81 și, respectiv, 90 de metri pătrați. Sunt aceleași cuști în care au stat de la început și atunci când erau șase animale laolaltă.
„Pentru un urs în captivitate, spațiul este suficient”, completează Almaș.
ONG-urile îl contrazic însă: e un spațiu infim pentru un animal de câteva sute de kilograme care parcurge zilnic, în libertate, zeci de kilometri.
Chiar și procedura de emitere a autorizației de mediu, pentru grădinile zoologice și centrele de reabilitare, prevede un spațiu de cel puțin 500 de metri pătrați.
„Urșii ar trebui să beneficieze de condiții mai bune de trai și îngrijire, de un spațiu mai mare și un cadru cât de cât natural, care să le ofere și satisfacerea pe cât posibil a nevoilor biologice și comportamentale”, spune Cristian Remus Papp, expert în carnivore mari la WWF.
Experții de la București sunt de aceeași părere, că urșii nu au acolo condiții bune de trai, ba dimpotrivă: urșii nu au ce căuta în cuști, spun ei.
„La ultimul control, noi ne-am exprimat punctul de vedere: nu sunt îndeplinite condițiile de spațiu ale celor două exemplare de urs. Din păcate, concluzia celor de la DSVSA a fost că sunt întrunite aceste condiții”, spune Nicolae Badea, director pentru controlul biodiversității la Garda Națională de Mediu.
În prezent, cuștile din fier ruginit sunt afară, în curtea neîngrădită în care se află și casa soților Cilan, de-o parte și de alta a ceea ce pare a fi o magazie. Una dintre ele este supraetajată și comunică cu spațiul de jos, închis acum.
Cuștile se zăresc, cu greu printre copaci, de pe dealul din spatele casei.
Urșii „nebuni” de la Libearty
La fel ca acești urși sunt foarte mulți alții ținuți ani întregi în condiții mizere, în cuști mult prea mici, pe lângă pensiuni, biserici sau chiar în benzinării, și care au văzut pentru prima dată iarba la sanctuarul Libearty din Zărnești. Adăpostul are peste 70 de hectare de spațiu verde și pădure. Peste 130 de astfel de urși a salvat, din 2005, de la înființare, Asociația „Milioane de Prieteni”.
„Noi nu avem autoritatea să mergem să confiscăm urșii. Autoritățile trebuie să facă asta, iar noi putem să-i primim la noi, unde se pot bucura de iarbă, de piscine, de compania altor urși, de mâncare adecvată, de toate condițiile necesare unui animal sălbatic din specia urs”, spune Paula Ciotloș.
ONG-ul a încercat în urmă cu câțiva ani să vorbească cu Gheorghe Cilan și să-l convingă să renunțe la animale, dar fără succes. Cilan a refuzat orice dialog cu asociația și le-a declarat autorităților că nu vrea să trimită urșii la „sanatoriul de urși de la Zărnești”.
Pentru soții Cilan, cei doi urși sunt copiii lor, îi apără oamenii de la DSVSA. „Ne-au prezentat albume întregi cu poze”, spun ei.
Bărbatul este cunoscut în localitate ca fiind un om care a intrat de multe ori în conflicte cu ONG-urile de mediu și chiar cu autoritățile, când acestea au vrut să verifice starea urșilor. În 2012, i-a amenințat cu pușca pe reprezentanții unei asociații, iar DSVSA spune că medicul lor veterinar din zonă este rareori lăsat să intre să consulte animalele.
Persoanele fizice nu pot deține animale sălbatice, spune legea
Legislația s-a schimbat la scurt timp după ce a cumpărat Cilan urșii de la Grădina Zoologică din Brașov.
Ursul brun este protejat în baza Convenției de la Berna, document la care a aderat și România în 1993 (valabil și pentru state non-UE), și în baza Directivei Habitat a Consiliului Europei, preluată în legislația noastră în 2001, care este obligatorie pentru toate țările membre UE și care face referire la conservarea habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice. Această directivă include ursul brun pe lista speciilor de animale protejate care nu pot fi vânate în scop de agrement.
Au apărut apoi Legea pentru protecția animalelor, în 2004, și Legea vânătorii, în 2006, iar noul cadru legislativ a impus asigurarea unor condiții de viață mai bune pentru animale și obligații pentru proprietari. Inclusiv obligația de a obține autorizație de la Direcția Sanitar-Veterinară pentru a putea deține animale sălbatice.
Mai mult, pentru că ursul brun este specie protejată în România, este nevoie nu doar de autorizație de la DSVSA, ci și de autorizație de mediu de la Agenția pentru Protecția Mediului. Sunt reguli care se aplică doar persoanelor juridice.
Există o singură excepție de la regulă pentru persoanele fizice: conform legii protecției animalelor, o persoană poate deține temporar un animal sălbatic rănit sau aflat în stare gravă, însă doar până se recuperează, și trebuie să anunțe DSVSA. După perioada de reabilitare, animalul trebuie dus înapoi în sălbăticie. Dacă animalul nu poate fi eliberat în sălbăticie, trebuie dus într-o rezervație sau la grădina zoologică.
„Procedura e simplă: persoana își declară o formă de constituire, obține cod CAEN pentru creșterea animalelor din specii protejate, apoi depune documentele pentru obținerea autorizației de mediu. Iar noi verificăm dacă îndeplinește toate condițiile”, a explicat pentru Libertatea directoarea Agenției pentru Protecția Mediului Arad, Dana Dănoiu.
I se permite să țină urșii doar pentru că are o chitanță legală.
Dar tot ce deține Gheorghe Cilan este o chitanță din 1992, de când a cumpărat cei doi pui de urs în vârstă de 5 luni, așa cum rezultă din raportul întocmit de Garda de Mediu – Comisariatul Județean Arad. Nu a făcut eforturi pentru a intra în legalitate, dar nici nu a vrut să renunțe la urși.
Gheorghe Cilan a fost primul proprietar de urși din România urmărit penal. În 2014, după o plângere făcută de Asociația „Milioane de Prieteni”, Judecătoria Arad a dat undă verde pentru cercetarea bărbatului, dar un an mai târziu, procurorii au oprit ancheta, pentru că a fost modificat Codul Penal, iar deținerea de animale sălbatice nu mai reprezenta o infracțiune.
Un alt ONG pentru drepturile animalelor a încercat în 2013 să determine instanța să confiște urșii prin ordonanță președințială, dar tot fără succes. Atunci, Judecătoria Arad a respins plângerea, bazându-se pe un raport al DSVSA Arad care spunea că animalele sunt ținute în condiții foarte bune și, mai mult, că urșii au fost cumpărați legal în 1992.
Tot instanța mai spunea că Cilan „a dat dovadă de bună- credință și nu a desfășurat activități de comercializare a vreunui urs”.
Un an mai târziu, Gheorghe Cilan negocia cu niște jurnaliști francezi prețul unui pui de urs.
A încercat să vândă un pui de urs
„În România, încă există crescătorii clandestine. Unii câștigă mulți bani din vânzarea urșilor”, își începeau în 2014 reportajul jurnaliștii de la TF1. Aceștia s-au dat drept turiști care vor să cumpere un pui de urs și-au filmat întregul dialog cu Cilan cu camera ascunsă.
Imaginile filmate de televiziunea franceză și preluate de Digi24 arătau șase urși ținuți închiși, în soare, în cuști de câțiva metri pătrați. Jurnaliștii notau că urșii cumpărați din Brașov s-au înmulțit, iar proprietarul a vândut câțiva pui. În filmarea cu camera ascunsă omul cerea 12.000 de euro pentru un pui de urs și îi asigura pe jurnaliști că îl poate transporta legal.
Nu a urmat nicio reacție din partea instituțiilor după apariția reportajului.
„Suntem deschiși să facem tot ce ne stă în putință din punct de vedere legislativ în relația cu acest individ pentru a rezolva situația. Nu e plăcut să primești reproșuri pentru ceva ce nu ține de domeniul tău. Dați-ne cadrul legal și mergem noi să luăm urșii”, spune directorul DSVSA Arad, Marcel Roșu.
Haosul de la stat: cum se contrazic instituțiile între ele
După un control din 2015, Garda de Mediu l-a amendat pe Cilan tocmai pentru lipsa autorizației de mediu și a documentelor de la DSVSA Arad. Bărbatul a contestat amenda, iar instanța i-a dat dreptate, bazându-se pe un raport al DSVSA din 2011 care arăta că animalele trăiesc bine.
De asemenea, mai spune instanța, Cilan a încercat să obțină autorizație de mediu, dar nu i-a dat-o APM.
Chiar și Poliția Arad spune, bazându-se pe declarațiile lui Cilan, că acesta a cerut autorităților „în mai multe rânduri” să fie autorizat pentru a deține animale sălbatice, dar nu a primit răspuns.
Ce a făcut, de fapt, bărbatul a fost o adresă prin care a cerut Agenției de Mediu informații despre cum poate intra în legalitate. Adresă la care i s-a răspuns cu toate detaliile și cu pașii pe care trebuie să-i parcurgă pentru a fi autorizat, însă bărbatul nu a continuat cu procedurile de obținere a autorizației, arată APM Arad într-un răspuns oficial la solicitarea ziarului.
Cilan Gheorghe a transmis către APM Arad o adresă prin care solicita un punct de vedere cu privire la intrarea în legalitate a activității de creștere în captivitate a șase exemplare de urși, specia ursul brun. (…) Ulterior transmiterii adresei de răspuns, domnul Cilan Gheorghe nu a solicitat autorizație de mediu pentru desfășurarea unei activități de creștere a urșilor.
Răspunsul Agenției pentru Protecția Mediului Arad
Direcția Sanitar-Veterinar recunoaște că nici ea nu a primit de la Cilan nicio solicitare prin care să-și arate intenția că vrea să intre în legalitate și să-și înregistreze spațiul cel puțin ca menajerie, dar nici nu-l poate obliga să facă asta.
„La DSVSA nu a depus cerere pentru menajerie. În contextul în care omul ar dori să-și înregistreze o menajerie, ar depune o cerere la DSVSA, noi am merge acolo și am spune dacă poate sau nu să fie înregistrată din punct de vedere sanitar-veterinar, cu alte cuvinte, să intre din punct de vedere legal sub supraveghere sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor”, explică directorul DSVSA Arad, Marcel Roșu.
Țara lui „n-avem ce face” și vidul legislativ
Nu e clar cum a fost posibil ca un simplu localnic dintr-o comună să țină timp de 30 de ani animale protejate de legile europene și naționale.
Garda de Mediu a invocat lipsa cadrului legal de a interveni sau de a-l sancționa pe proprietarul urșilor, directoarea Viorica Graur pune responsabilitatea în curtea DSVSA și a Ministerului de Interne. APM a spus, la rândul său, că este instituție de reglementare, nu de control, deci nu poate face mai mult, iar DSVSA susține, pe de-o parte, că nu are autoritatea de a interveni și pe de altă parte, că problema este în lege, fiindcă legislația românească nu se referă la animalele sălbatice care sunt deja în proprietatea unei persoane, dobândite legal înainte de 2000.
„Probabil nimeni nu s-a gândit că ar putea fi o astfel de speță la vremea la care s-a făcut legislația. Nu a fost corectată pe parcurs, nu a fost îmbunătățită”, spune medicul veterinar Albert Almaș.
Dincolo de orice relație publică, instituție, dincolo de orice sarcină și atribuție, dacă judeci lucrurile uman și emoțional, logic și civilizat, animalul ăla nu are ce căuta acolo, e clar. Pe de altă parte, nu poți să-mi ceri să fac ceva benefic nerespectând legea.
Marcel Roșu, director DSVSA Arad:
Ce spune Ministerul Mediului despre cazurile urșilor ținuți ca animale de companie, în partea a doua a investigației, în Libertatea.