Pentru un om politic care si-a construit campania electorala pe ideea primatului legii, atitudinea denota o aroganta cu totul si cu totul reprobabila. Prin sfidarea Curtii, presedintele tarii nu a procedat altminteri decat niste interlopi care invoca tot soiul de pretexte fistichii spre a nu se infatisa juzilor. Cu atat mai ciudat, cu cat doar dezbaterea judiciara i-ar putea intari sefului statului sustinerea ca n-a avut nimic de-a face cu jefuirea flotei. Or, temporizarea nu face decat sa iste suspiciuni. Alta a fost insa reactia presedintelui Basescu luni, 7 februarie, cand la TMB se judeca recursul in procesul cu Mugur Ciuvica, adica cel privitor la acuza ca Traian Basescu ar fi facut politie politica. De asta-data, justitiabilul Basescu – interesul poarta fesul – a raspuns disciplinat convocarii, sustinandu-si in instanta cauza. Sa fie oare Justitia o Putere in stat doar in functie de perceptia ad-hoc a presedintelui, de propriul sau interes, ori pentru ca asa statueaza Constitutia? Sa fie oportun, apropo de clauza de salvgardare care poate amana intrarea in UE, modul superior cu care continua sa fie privita, din varful Dealului Cotroceni, Justitia?