Incepand cu aceasta data, fiicei mele i s-a administrat un tratament cu citostatice la clinica din Fundeni. Tratamentul adecvat acestei boli a fost urmat pana in 15 noiembrie 2003, perioada in care a avut trei recaderi in zona lombara. Starea de sanatate a copilului se agrava pe zi ce trece. Deoarece starea de sanatate a copilului nu se imbunatatea si ca urmare a unor recomandari pe care le-am primit de la anumiti colegi de suferinta am hotarat sa continuam tratamentul la clinica Louis Turcanu, din Timisoara, unde ni se spusese ca am avea mai multe sanse.
Astfel ca in ianuarie 2004 ne-am internat la aceasta clinica. Evolutia copilului a fost buna pana in 24 iunie 2004, cand in proba L.C.R. s-au gasit un numar de 53 elementi atipici. Din acest moment a inceput cosmarul.
Dupa doi ani in care fiicei mele i-au circulat prin vene numai citostatice ajunsesem in punctul in care urma sa alegem intre doua tratamente. Ni s-a mai spus ca daca va mai avea o recadere singura sansa de supravietuire este o autogrefare sau transplant de maduva. in toata aceasta perioada am corespondat cu Asociatia Sperante Fara Frontiere, din Paris. A inceput astfel drumul sinuos al intocmirii dosarului necesar aprobarii tratamentului in strainatate. De la Ministerul Sanatatii am primit raspunsul ca nu mai exista fonduri, insa nu ne-am oprit aici, continuand a ne ruga de asociatia din Franta, care ne-a invitat sa ne faca analizele, spunandu-ne ca ne vor ajuta in limita posibilitatilor.
Deoarece costurile transportului in Franta depasesc cu mult posibilitatile noastre, am deschis la B.C.R. Horezu doua conturi respectiv: 2511.2-1887.2 in euro si 2511.2-1887.1 in lei astfel incat, persoanele cu posibilitati financiare sa ne ajute.
Ion Valeriu Lutescu,
Maldaresti, Valcea