Cu un scor net in favoarea sa la referendum, Traian Basescu bate fierul cat e cald. Sambata si-a reafirmat victoria, printr-un discurs intr-o catedrala, marsand pana la a-l invoca pe Dumnezeu ca nedezmintit aliat al sau (a devenit obicei transformarea lacaselor de cult in tribuna politica, din initiativa sau cu aprobarea unor inalti ie-rarhi, fara ca Sfantul Sinod al BOR sa reactioneze fata de sfidarea hotararii sale). Ieri, la Cotroceni, partidele n-au fost la o dezbatere propriu-zisa, ci au intrat pe rand, ca la un consult medical. Declaratiile de dupa ale unor lideri lasau impresia unui inceput de cooperare Presedintie – partide. Geoana era incantat de ideea unui guvern stabil, anticipatele nemaifiind de actualitate, iar referendumul pentru modificarea Constitutiei il vedea abia in 2009, pornind de la logica adaptarii ei si la Tratatul Constitutional European. Tariceanu n-a iesit nici el prea dezumflat de la Cotroceni.
A venit insa randul consultarii cu PD, pe care Basescu a deschis-o ricanand ca sunt partide care au luat 25% la referendum, dar stabilesc pasii urmatori. Emil Boc, fireste, a prins din zbor tonul si a declarat imediat ca urgenta-urgentelor sunt alegerile anticipate si, mai ales, modificarea grabnica a Constitutiei, in sensul largirii fara limita a puterilor presedintelui, de la demiterea Guvernului, la dizolvarea Parlamentului sau la organizarea de referendumuri legislative. E vorba, practic, de transformarea Romaniei in republica prezidentiala, de concentrarea puterii intr-o singura mana. E mult prea devreme, intr-o tara in care sistemul democratic abia se-nfiripa, iar valoarea se confunda adesea cu carisma. Vara-i incinsa, iar discursul de miercuri, in Parlament, al presedintelui va fi definitoriu.