Comentează„Hai, ne jucăm?”, se întreabă, pe platourile de filmare, înainte de fiecare „play”. Să se joace înseamnă pentru George să trăiască totul din nou.
Pe 11 martie 2006, rugbistul George Baltă se prăbușea pe teren, în urma unui accident. „Când s-au legat grămezile, m-a prins neîncordat. Nu s-a așteptat comanda arbitrului și am primit un șoc în ceafă de 700 de kilograme. Bărbia mi-a fost înfiptă în piept și am căzut pe spate”, a descris tânărul, de-a lungul timpului, momentul care i-a schimbat viața. A fost ultima dată când era cine știa că este. După câteva momente, la spital, primea un prognostic de viață de 3 ore.
Dar 16 ani mai târziu, pe 19 septembrie 2022, George filmează un maraton, în Parcul Herăstrău din București.
Să-ți retrăiești toată viața și să fie filmată
George Baltă, un tip atletic, de 36 de ani a rămas paralizat de la piept în jos în urma accidentului de pe terenul de rugby. Asta nu l-a împiedicat să practice sporturi în continuare. A devenit un activist pentru drepturile și vizibilitatea persoanelor cu dizabilități, speaker motivațional și maratonist.
„Sincer, nu mi-a plăcut să stau în umbră și nici nu găseam foarte multe detalii despre persoane cu dizabilități, activități și așa mai departe. Și cu ajutorul rețelelor sociale am ajuns să fiu destul de vizibil și am început să povestesc prin postări ce trăiesc și ce aș vrea să fac”, spune George din triciclul cu care aleargă în Parcul Herăstrău. Face asta din 2014.
Mă aștept ca oamenii care vor vedea filmul să înceapă să aprecieze cât mai mult viața, să conștientizeze că oricând se poate întâmpla ceva și să-și scoată din cap treaba asta cu «mie nu mi se poate întâmpla». Să se bucure de fiecare clipă și să nu se dea bătuți niciodată. Pentru că întotdeauna există mai departe. Să deschidă ochii și să aprecieze mult mai mult tot ceea ce îi înconjoară. Cam asta mă aștept.
George Baltă:
O poveste despre umanitate
Cam asta se așteaptă și regizorul Tedy Necula, cel care i-a propus lui George să facă un film împreună. Necula a simțit că vrea să facă un film despre povestea lui George atunci când l-a auzit vorbind în cadrul unui eveniment cu discursuri motivaționale.
„Am lucrat foarte mult în zona de social, unde caut pozitivul, nu drama. Asta îmi place la George: mixul între umanitate și performanță. A schimbat doar stadionul, doar terenul și jocul s-au schimbat”, spune Necula în ultimele zile de filmări.
În august au început filmările, care au durat aproximativ o lună. Va fi primul film biografic românesc în care protagonistul își joacă propriul rol. Este un film în care scenariul e bazat în proporție de 80% pe povestea reală a lui George Baltă, mai spune regizorul.
„Mi-a fost teamă că dacă nu-i va plăcea scenariul, poate că va zice nu. Și fără el nu avea rost filmul. George e foarte prezent, îmi dau seama că îi este dificil, mai ales că trebuie să retrăiască niște momente: accidentul, moartea fratelui său… Dar trage tare, e performant”, descrie Necula.
La trei ani după accident, George și-a pierdut fratele, care avea o malformație nediagnosticată la inimă. „Cine se caută la inimă la 20 de ani?”, se întreabă echipa de la filmare.
Ceea ce fac acum este un film cu o echipă mică în care fiecare are mai mult de un singur rol, iar bugetul este 7 ori mai mic decât cel necesar. Dar pentru ei, și asta este tot o poveste inspirațională – să arate și să-și arate că se poate. Un film de aproximativ 700.000 de euro, pe care îl fac cu aproximativ 100.000, bani de la doi sponsori privați.
Fiecare om, o poveste
Tedy Necula, 33 de ani, are propria poveste cu mișcarea și recuperarea ei. Necula este diagnosticat cu tetrapareză, o afecțiune din sfera neurologică, ce îi face dificilă coordonarea mișcărilor, dar care nu l-a împiedicat să spună lumii povestea lui, precum și alte povești inspiraționale.
S-a îndrăgostit de film din copilărie, când, la vârsta de 12 ani a jucat rolul principal în filmul Noro, al lui Radu Gabrea. În liceu a început să facă scurtmetraje, apoi a trecut la lungmetraje și vrea să continue să spună povești inspiraționale prin intermediul filmelor sale.
„Mai departe”
George Baltă a spus da propunerii lui Necula și ca să iasă din zona de confort, un lucru pe care-și propune să-l facă pe cât de des posibil.
„Am acceptat situația și m-am detașat foarte mult de toate lucrurile care mi s-au întâmplat în toți anii de când m-am accidentat, dar când am filmat anumite scene… de fapt, momente din viață care au trebuit refăcute pentru film, m-au dat un pic peste cap. De exemplu, a fost faza când am ajuns de pe teren la Urgențe, la spital, întins pe targă, a trebuit să refacem momentul ăsta și pur și simplu că am stat pe targă și vedeam neoanele alea de pe tavan, din spital, cum trec prin fața ochilor mei, cu gâtul imobilizat fiind, m-a dus înapoi în timp și a fost un sentiment foarte ciudat”, trăiește din nou momentul George.
Spune că a trecut peste momentele grele de la filmări cu ajutorul echipei.
Am găsit foarte mult respect în echipă, să-mi lase intimitate, și la fel, când a fost momentul de glumit, de râs, să facem asta.
Nu e prima dată când cei din jur au însemnat foarte mult. Oamenii care i-au fost alături au fost mereu și parte din motorul care l-a ținut activ. Prietenii, familia, toți cei care au intrat în viața lui și au rămas, într-un fel sau altul, acolo.
Obstacolele
Peste 860.000 de persoane cu dizabilități trăiesc în România, conform datelor Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Pentru cei mai mulți dintre ei, dizabilitatea înseamnă izolare.
„Este destul de greoaie deplasarea prin București, nu mai spun de transportul în comun. De aia nu-i vedem atât de de des pe stradă, pentru că se lovesc des de chestia asta. Nu au rampă la bloc, nu au transport în comun care să-i ajute”, spune George Baltă.
De aceea, crede că este nevoie de cât mai multe voci care să ceară drepturi și accesibilizare. El va continua să facă asta.
Promovarea filmului
Din primăvara lui 2023 și-au propus să meargă, cu o caravană, prin 50 de licee din țară. Asta pentru că își doresc ca mesajul lor motivațional să ajungă mai ales la generațiile tinere.
„În licee, școli, universități ai nevoie de inspirație de genul ăsta: film, poveste și contactul cu omul”, spune Necula.
„Să ajungă acolo unde trebuie: la inimile oamenilor. Să dăm sens pașilor noștri”, mai completează George Baltă.