Șefii pompierilor Orlando Șchiopu și Mihai Guță au intrat ieri în sala conferinței de presă de la ISU București-Ilfov, același sediu unde aceiași oameni au fost trimiși, pentru a doua oară în patru ani, să explice o mare ascundere a adevărului legată de incendiul de la Colectiv.
Prima minciună, din noiembrie 2015, a fost afirmația lui Raed Arafat că pompierii nu știau de clubul Colectiv. Când jurnaliștii au dovedit, două săptămâni după incendiu, cu un e-mail, că de fapt pompierii știau de club, Șchiopu și Guță au plecat capetele și s-au supus cererii lui Raed Arafat de a pleca din funcții.
“Arafat le-a spus că el nu minte niciodată, deci că a fost dezinformat de ei și că vor plăti. Așa că toți cei trei oameni din fruntea ISU au demisionat”, povestește un pompier.
Supunerea a fost profitabilă, pentru că, între timp, Șchiopu, care era prim-adjunct la ISU în timpul Colectiv, a revenit pe o funcție și mai mare, cea de inspector șef la ISU!
Și, din nou, presa a scos la iveală o minciună, cea a intervenției impecabile de la fața locului, susținută tot de Raed Arafat, dar demontată chiar cu filmările făcute de pompieri și pe care șefii lor le-au ascuns.
Și, din nou, Raed Arafat le-a indicat public să-și asume beleaua și să facă o conferință de presă. Șchiopu și Guță au apărut, ca în același film revăzut, în fața jurnaliștilor. Ei au încercat să explice de ce nimeni, în afara unui cerc de aleși din IGSU, n-a avut acces la filmul dramei.
“Cam cinci oameni au fost acolo”, a confirmat colonelul Cristian Radu, cel care și atunci, și acum era șeful Centrului Operațional Național.
Mărturii din interiorul sistemului explică de ce s-a întâmplat asta. Era controlul Guvernului Cioloș, singurul moment de care s-au temut cu adevărat.
Arafat către o femeie: „La următorul Colectiv, vă pun pe dumneavoastră să coordonați salvatorii!”
Când echipa lui Dacian Cioloș a început să cerceteze ce s-a întâmplat la Colectiv, a găsit inițial un raport pe genunchi alcătuit de oamenii generalului Petre Tobă, șeful Poliției din acea vreme, care detașase câțiva polițiști de la “Economic” la Corpul de Control al Guvernului.
“Raportul despre intervenția de la Colectiv era ceva inacceptabil, cu exprimări de genul, «permiteți să raportez», și, înainte de orice, un raport făcut superficial. Concluzia era că toți oamenii care au intervenit erau impecabili, mai trebuia să spună că merită premiați”, își amintește Valentin Mircea, cel care a preluat Corpul de Control al lui Cioloș.
“Polițiștii erau oameni buni, în general, dar controlul se făcea cum se făceau multe atunci, fără proceduri și cu influențe”, spune el.
Valentin Mircea a adus alți oameni și i-a pus să sape în documente, să-i caute pe cei implicați și să discute cu ei. Șefa echipei a fost Laura Năstăsescu, venită de la Consiliul Concurenței. Ea își amintește ostilitatea cu care a fost întâmpinată.
Enervat, Raed Arafat mi-a zis, cu un ton superior: la următorul Colectiv, vă pun pe dumneavoastră să coordonați salvatorii!
Laura Năstăsescu:
După atâția ani, am sentimentul amar că un raport la care s-a muncit mult și pe care l-am făcut cu bună-credință și fără niciun atac la nicio persoană a rămas fără urmări. Mă întreb dacă s-a îmbunătățit ceva în proceduri și în lucrurile care nu au mers în acea seară la Colectiv?
Laura Năstăsescu:
Dar ei au continuat să lucreze la raport până la finalul lui februarie. La un moment dat, au sesizat că informații mergeau către Poliție, la Tobă, și, prin el, la Arafat. Au schimbat încă un polițist.
Și s-a mai întâmplat ceva în acea perioadă. Anumiți oameni, nu cei pomeniți mai sus, au fost căutați de către ofițeri din serviciile secrete, care le-au explicat că miza păstrării lui Arafat este mai mare, pentru că ține de siguranța structurilor.
Cineva din serviciile secrete mi-a spus că nu e bine să-l atacăm pe Arafat, că se zguduie statul.
o sursă Libertatea care a cerut anonimatul:
Deși Guvernul Ponta plecase, cu Oprea după el, în numele aceluiași “interes național”, un curent de gândire din statul român se opunea unei schimbări majore în societate, după Colectiv.
“Pur și simplu nu au vrut ca filmul să ajungă la Corpul de Control, pentru că ar fi devenit public și ieșea o mare tulburare”, spune ofițerul de pompieri care a dat imaginile către Libertatea.
Ascunderea filmărilor de 20 de minute și îmblânzirea raportului Corpului de Control au fost doar două componente ale acestei mușamalizări.
La fel s-a procedat cu infecțiile nosocomiale, care au fost negate și ironizate. Mari medici, mulți dintre ei apropiați de servicii, au apărut în studiourile televiziunilor să spună că totul e în regulă.
Aceeași atitudine de mușamalizare s-a produs, inițial, în cazul Hexi Pharma, când, după un control organizat de Ministerul Sănătății, ministrul Achimaș Cadariu a afirmat că “doar 5% dintre dezinfectanți au probleme”.
Doar datorită presiunii din stradă a oamenilor și a dezvăluirilor presei, care nu s-a oprit, s-a aflat, prin analizele guvernului și prin cele făcute la laboratoare acreditate din străinătate, că nici un dezinfectant al Hexi Pharma nu omora germenii, așa cum scria pe etichetă.
Arafat a cerut convorbirile de la 112, dar nu filmul făcut de propriii oameni!
Revenind la filmările de la Colectiv, cât de greu de înțeles e cum de Raed Arafat n-a știut de ele reiese tot din documente oficiale.
În anexele răspunsului pe care secretarul de stat șef al DSU l-a dat Raportului Corpului de Control, care s-a ținut pe poziții și nu s-a înmuiat, se arată cum Raed Arafat a cerut de la STS convorbirile de la 112. STS i-a răspuns că ele sunt la dosarul penal și Arafat a cerut dispensă de la procurori.
Cât de probabil e ca Raed Arafat să depună asemenea eforturi pentru niște înregistrări audio și să nu ceară, dacă i-ar fi folosit cauzei, filmul video din propria structură, ISU București-Ilfov?!
Atât ofițerul de pompieri care a furnizat filmul, cât și alți înalți funcționari, au explicat că “aceasta a fost linia”. De ce?
Gândiți-vă cum ar fi fost mobilizarea socială dacă filmul de 20 de minute era arătat publicului la începutul lui noiembrie 2015, așa cum era normal. Poate că schimbările din societate erau altele, poate că oamenii realizau mai repede și mai profund cum stăm de fapt.
Nu doar cei cinci pompieri din sala IGSU au decis că faptele trebuie păstrate pentru ei, ci și alți oameni din stat au decis că nu suntem destul de maturi ca să aflăm adevărul. Nimeni nu le-a dat acest mandat, dar au crezut că știu ei mai bine ce ne trebuie.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro