ComenteazăO sa va vorbesc astazi despre filme care nu se vad pe marile noastre ecrane, ci doar in cadrul unor festivaluri – cum este recent-incheiatul “Anonimul”, de la Sf. Gheorghe-Delta.
Ideea selectiei acestui an a fost de a prezenta filme – semnate de regizori deloc celebri – pe care nu doar marele public (ce mai inseamna, oare, “mare” in Romania!? În cel mai bun caz, cateva zeci de mii…), dar si micul public al cinefililor nu le cunosc. Un fel de selectie-laborator. Cu unele stii ca mergi, atunci cand le alegi, direct la inima publicului – chit ca mai putin a juriului. Cu altele stii ca provoci controverse. Dar mai stiu si ca o controversa este preferabila consensului caldut, facut din titluri ce mangaie asteptarile publicului…
În competitie s-au vazut, asadar, sapte lungmetraje (unul singur, “Legaturi bolnavicioase” al lui Tudor Giurgiu, fiind familiar publicului romanesc). Restul au fost – in ordinea proiectarii pe ecran – francezul “Peindre ou faire lamour”, al fratilor Arnaud si Jean/Marie Larrieu, “Iceberg” (semnat de trei autori: Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy, primii doi fiind totodata si actori in acest film), “Offside” al iranianului Jafar Panahi, “Heavens Doors” al fratilor marocani Swel si Imad Noury, “Batalla en el cielo” al mexicanului Carlos Reygadas si “Mutual Appreciation” al americanului Andrew Bujalski. Care sunt sansele ca aceste titluri sa intre si pe marile ecrane de la noi? Deocamdata, doar filmul frantuzesc – “Pictam sau facem dragoste” – a avut premiera romaneasca. Devine evident ca pentru “poporul cinefil” a vedea filme intr-un festival este si un lux, si o necesitate. Pentru ca acest public (care nu e numeros, dar conteaza) are alte criterii si alte asteptari decat publicul obisnuit. Nu vrea doar sa se “distreze” timp de doua ore la un film. Nu vrea doar sa “recunoasca” un autor, a carui filmografie o stie pe dinafara. El vrea – cred – sa descopere: un alt cinema, un alt mod de a face film si o intreaga geografie (nu doar fizica, ci si psihologica, stilistica etc.). Iar atunci cand se duce pana in Delta pentru asta, pariul e castigat.
Alex Leo Serban – critic de film