Transformarea industriei cărnii din Germania e o misiune dificilă: sunt interese politice la mijloc, iar consumatorii s-au obișnuit cu prețurile mici ale produselor.

Chiar dacă a scăzut consumul de carne în Germania, producția a rămas la nivel ridicat: 8,6 milioane de tone au fost produse în 2019, făcând Germania una dintre cele mai mari producătoare din Europa și al treilea cel mai mare exportator de carne de porc din lume, potrivit Financial Times.

Dar totul vine cu costul inegalității, la nivelul întregii Europe: practici corupte în țările sărace din Est și subminarea celor din Vest, care încearcă să impună condiții mai bune.

Din această epopee, muncitorii din abatoare sunt cei care au de suferit: primesc salarii extrem de mici – iar uneori, nici pe acestea -, trăiesc în condiții mizere și sunt supuși la numeroase abuzuri.

Arestată,
abuzată și neplătită

Raya a lucrat peste 20 de ani într-un spital din Sofia, Bulgaria, câștigând 200 de euro pe lună. În septembrie 2019, a riscat totul și s-a mutat în Germania, mai mult pentru fiica ei. „Din disperare”, a povestit ea pentru Financial Times.

Începutul a fost umilitor și dureros. A încercat să se angajeze printr-o firmă de recrutare care s-a dovedit a fi falsă și care a dispărut imediat ce femeia a plătit taxa. Apoi, a ajuns în mijlocul mafiei, pe lângă Munchen, la un depozit de legume. Acolo a fost arestată și deportată.

În
decembrie, a găsit pe Facebook compania a doi macedoneni stabiliți
în Germania, care recrutau muncitori pentru firme ca Basselmann,
subcontractori pentru mari producători de carne din Europa, inclusiv
Tönnies,
acolo unde vara trecută a izbucnit un focar de COVID-19, când 1.000
de români au fost infectați.

O postare de pe Facebook promitea un salariu de peste 1.600 de euro și condiții de muncă bune. A fost angajată la Basselmann și trimisă la muncă la abatorul Tönnies, cel mai mare din Germania.

Primul indiciu că ceva nu este în regulă a fost cazarea mizeră pe care i-a asigurat-o firma intermediară – plătea 300 de euro pe lună pentru un pat și o cameră pe care o împărțea cu altcineva. Primele două salarii au fost de mai puțin de 500 de euro, deși muncea 10 ore pe zi, șapte zile din șapte. Îi erau opriți din salariu bani de transport, deși nu beneficia de transport.

În unele zile, a povestit Raya pentru Financial Times, nici măcar nu avea mănuși și trebuia să opereze cu mâinile goale carnea înghețată. A ridicat zeci de cutii de 30 de kilograme de carne și nu își mai simțea mâinile, dar niciodată nu a apelat la doctor.

Șeful ei țipa și arunca cutii în muncitori, ca să se miște mai repede, amenințându-i că îi concediază pe cei care se plâng că se simt rău și vor să-și ia liber.

Când am fost arestată în Munchen, am aflat că am fost victima mafiei. La fel m-am simțit și aici, doar că mai rău, pentru că treaba asta e legală.

Raya pentru Financial Times:

„Suntem
mașini de bani pentru alții”

Raya a continuat să lucreze la Tönnies până în vara anului trecut, când acolo a izbucnit un focar de COVID. 1.500 de angajați au fost infectați, dintre aceștia 1.000 fiind români.

Scandalul miilor de infectări cu coronavirus în rândul muncitorilor din abatoarele germane a fost momentul în care s-a produs declicul și a forțat autoritățile să se întoarcă spre problemele angajaților, cei mai mulți imigranți din Europa Centrală și de Est.

Condițiile de cazare al acestora au fost un factor important în răspândirea virusului, pentru că mulți dintre ei stăteau în cămine supraaglomerate, subînchiriate de firmele de intermediere.

Situația Rayei nu este singulară. Inclusiv mii de români au trecut și trec în continuare prin abuzuri, accidente cauzate de lipsa condițiilor optime de muncă și sunt plătiți prea puțin raportat la cât lucrează.

30.000 de români

au lucrat sau lucrează în abatoarele germane, potrivit Deutsche Welle.

„Suntem doar mașini de bani pentru alții”, a povestit un muncitor român de la abatorul Tönnies pentru Libertatea. „Au fost persoane care pur și simplu au leșinat în bandă. Au fost puși pe paleți și duși în rampa de încărcare la salvare”.

Ce se schimbă pentru abatoarele din Germania

Potrivit FT, două treimi dintre muncitorii din abatoarele din Germania erau angajați până acum prin firme intermediare, fie subcontractoare, care încheie contracte cu abatorul, fie de plasare a forței de muncă temporară, care închiriază, practic, muncitorii abatorului.

Abatorul plătește subcontractorului un tarif fix pentru un anumit serviciu, o anumită cantitate de carne produsă de muncitor, de exemplu. Pentru că subcontractorul este plătit pe producție, îl forța pe muncitor să lucreze și mai rapid, în ture de serviciu și mai lungi.

După luni bune de eforturi din partea Ministerului Muncii, Parlamentul german a adoptat o lege care ar urma să schimbe soarta muncitorilor din industria cărnii. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie și prevede:

  • sunt
    interzise contractele cu subcontractori, iar muncitorii vor trebui
    să fie angajați direct la abator;
  • de
    la 1 aprilie, se va renunța și la firmele de plasare a forței de
    muncă temporară, oamenii fiind preluați direct de abator;
  • excepție
    pentru următorii trei ani: în fabricile de mezeluri, munca
    temporară va mai fi permisă și după 1 aprilie, însă doar patru
    luni pe an, când este sezonul de vârf, și la o cotă de 8% din
    numărul total de angajați.

Mulți români dețin firme de intermediere

Unele firme de intermediere sunt deținute de afaceriști români. Una dintre ele, scrie FT, MGM Handels-und Vermittlungs, îi aparține lui Dumitru Miculescu. El a fost condamnat definitiv la un an și șase luni de închisoare cu suspendare în România pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit Deutsche Welle.

Firma lui Miculescu a dus în Germania 1.700 de muncitori pentru marii producători de carne, inclusiv Tönnies. Succesul omului de afaceri român a venit și datorită televiziunii locale din Dâmbovița pe care o deține și care a filmat mai multe spoturi în care niște tineri vorbesc despre cum lucrează cu MGM Handels de mulți ani și sunt tratați la fel de bine precum angajații din alte țări. Niciunul dintre spoturi nu precizează însă că patronul televiziunii este Miculescu.

Alexandru Iancu, un tânăr român de 28 de ani care a lucrat pentru MGM Handels la Tönnies timp de doi ani, a povestit pentru Financial Times o altă realitate.

Ture de 16-18 ore, fără plata orelor suplimentare, o cameră plină de gândaci. Un coleg de-ai lui și-a tăiat patru degete, într-un accident, din cauza presiunii. El însuși a rămas fără un deget și a ajuns la doctor abia trei zile mai târziu.

„Mulți ajung la noi doar când nu mai suportă durerea”, spune un doctor german. Dar rănile cele mai mari sunt deseori ascunse: depresia severă, care duce uneori chiar la alcoolism.

Un sistem care nu poate supraviețui fără oamenii săraci

Iancu spune că mulți dintre colegii săi au renunțat, după mai multe săptămâni în care au muncit neplătiți, și au plecat acasă. De altfel, reținerea ultimului salariu este una dintre strategiile firmelor intermediare.

Contactat de Financial Times, Miculescu a negat această practică, dar a spus că nu a mai încheiat contracte cu producătorii mari de carne.

Piotr Mazurek, consilier la Fair Mobility, un program guvernamental pentru muncitorii imigranți, vede un cerc vicios: consumatorii caută carne ieftină în magazinele care sunt într-o continuă competiție pentru a le oferi asta, toți punând presiune pe producători pentru a oferi prețuri mici. Și au pretenția la prețuri mici ignorând abuzurile firmelor intermediare asupra muncitorilor din abatoare.

„Problema este că acest sistem nu poate supraviețui fără acești oameni săraci. Dacă ne gândim, asta este și ceea ce vrem, de fapt. Nu vrem să plătim bani în plus”, spune medicul german, care a tratat mulți muncitori străini.

Când
au aflat despre schimbarea legii care le-ar putea aduce în sfârșit
un trai decent, românii care lucrează în abatorul Vion din nordul
Germaniei s-au arătat reticenți.

Lucrez în Germania de șase ani. În ultimii cinci, mi s-a tot spus că lucrurile se vor îmbunătăți. Credeți-mă, aici nimic nu se schimbă.

Român din Germania:

Producătorii
de carne, precum Tönnies, au început deja să se adapteze la noua
lege, angajând deja muncitori direct. Firmele intermediare fac acum
recrutări pentru alte industrii, de țigări sau fabrici de
cosmetice, scrie FT.

Producătorilor de carne le este acum dificil să găsească locuințe pentru muncitori, pentru că majoritatea au fost deja achiziționate de firmele intermediare.

În Olanda, un român a fost bătut de fiul patronului agenției

Situația grea a muncitorilor plecați la muncă în străinătate este una generală, iar cazurile de abuzuri din Germania nu sunt doar excepții.

Libertatea a prezentat în decembrie anul trecut cazul românului lovit cu pumnii și picioarele chiar de fiul patronului unei agenții de plasare a forței muncă din Olanda, în timp ce colegii săi filmau întreaga agresiune. La o lună după ce ziarul a prezentat povestea românului, agresorul a fost arestat, apoi eliberat.

Tânărul
nu este primul român bătut în agenția Reyhan. În 2018, doi
români au fost bătuți și abandonați într-o gară din Germania.

Abuzuri și în România

Nici România nu se comportă bine cu străinii. Libertatea a documentat pe larg mai multe abuzuri ale angajatorilor români și ale autorităților asupra muncitorilor.

În primăvara anului trecut, chiar la debutul pandemiei de coronavirus, 36 de muncitori srilankezi au fost concediați de la o fabrică de confecții din Botoșani, au fost băgați cu forța în carantină și legați cu șoricei de plastic de bodyguarzii trimiși de foștii angajatori. Ca tabloul umilinței să fie complet, pe 24 mai, seara, au fost abandonați pe Aeroportul Otopeni, după ce au fost plimbați opt ore cu autocarul.

Mai mulți angajatori s-au oferit să-i preia pe srilankezi și în final, aceștia au decis că vor să rămână împreună și au acceptat să lucreze la o fabrică de echipamente de cafea din Cluj.

În aceeași perioadă, în Sibiu, zeci de muncitori egipteni și tunisieni s-au trezit fără bani și abandonați, păcăliți de angajator, un afacerist iordanian care pretinde că ar fi văr cu Raed Arafat. Ei au intrat în greva foamei după ce au stat neplătiți de trei luni, iar autoritățile române le-au transmis să-și caute singuri dreptatea. Muncitorii s-au angajat la un alt patron din județ.

În vară, un muncitor indian s-a plâns că e obligat să lucreze ore suplimentare neplătite, iar angajatorii i-au confiscat pașaportul. ITM București i-a refuzat petiția pentru că nu e redactată în limba oficială a României. În schimb, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești i-a răspuns în engleză și a deschis dosar penal firmei respective.

 
 

Urmărește-ne pe Google News