ComenteazăPreședintele Sauli Niinisto și prim-ministra Sanna Marin au anunțat joi că Finlanda trebuie să solicite aderarea la NATO „fără întârziere”, o mișcare așteptată care mai trebuie susținută formal de parlamentul de la Helsinki, unde partidele împărtășesc însă, în mare, aceeași poziție.
Acest pas istoric este doar un semn al felului în care invazia Rusiei în Ucraina transformă arhitectura de securitate a Europei de după Războiul Rece și reface hărțile lumii în moduri ce ar putea avea efecte timp de decenii.
Aderarea Finlandei va dubla granița terestră a NATO cu Rusia. Împreună cu Suedia, care urmează să își anunțe propria decizie, Finlanda ar aduce întreaga forță a alianței în nordul îndepărtat al Europei și ar susține astfel o prezență consolidată în jurul Mării Baltice.
Este parte a unui plan pe termen lung. NATO, Statele Unite și UE marchează practic revenirea la o strategie de izolare a Rusiei, în stilul Războiului Rece, după ani de coexistență și cooperare.
„Ceea ce avem în față este divizarea semipermanentă a Europei în două”, a explicat în urmă cu câteva zile, pentru Washington Post, fostul premier finlandez Alexander Stubb.
Pe de o parte, a spus el, avem o Rusie agresivă și autoritară și cobeligerantul său, Belarus. Pe de altă parte, avem peste 30 de democrații mai mult sau mai puțin unite de un dușman comun.
„Totul va fi acum o singură arenă militar-strategică, mai ales dacă ne uităm dinspre partea rusă”, a explicat și Anna Wieslander, director pentru Europa de Nord la Atlantic Council. „Putin a calculat greșit”, a spus ea, „nu este ceea ce a prevăzut”.
Amintiri dureroase
Într-un fel, această schimbare radicală în securitatea europeană pare destul de puțin surprinzătoare pentru Finlanda.
În cele opt decenii de când soldații finlandezi pe schiuri au luptat cu invadatorii sovietici, țara a aderat la U.E. în 1995 și a devenit un partener apropiat al NATO, încercând, în același timp, să coopereze cu Rusia și să o înțeleagă.
Scenele din Ucraina au trezit amintiri dureroase pentru Finlanda. În Războiul de iarnă din 1939-1940, țara a luptat împotriva sovieticilor, dar a suferit enorm, pierzând oameni și teritoriu. De atunci țara s-a concentrat intens asupra apărării.
Capitala Helsinki a început să construiască adăposturi de apărare civilă în anii 40. Una dintre instalațiile din anii 60, concepută pentru a proteja până la 9.000 de persoane de bombardamente și atacuri chimice, servește, deocamdată, drept parcare.
Orașul are, de asemenea, adăposturi care sunt folosite ca centru sportiv, piscină și patinoar – dar care pot fi pregătite pentru utilizare, în caz de urgență, în 72 de ore.
Accentul pus pe pregătire se extinde și asupra armatei.
„Nu am demobilizat niciodată armata după Războiul Rece, am investit în ea”, a explicat pentru cotidianul american Kai Sauer, subsecretar de stat finlandez pentru politica externă și de securitate. „Există o dorință foarte mare de a apăra țara”, a spus el, „poate părea demodat, dar este o consecință a istoriei și a poziției noastre geografice”.
Finlanda are o armată puternică
Oficialii NATO și analiștii din domeniul apărării au descris forțele finlandeze ca fiind robuste și relativ bine finanțate.
Finlanda menține un sistem de recrutare obligatorie pentru bărbați și de recrutare voluntară pentru femei. Țara poate aduna o forță militară pe timp de război de 280.000 de soldați, precum și aproximativ 900.000 de rezerviști.
Chiar înainte de invazia din Ucraina, Finlanda a finalizat achiziționarea a 64 de avioane de luptă F-35 de la gigantul american al apărării Lockheed Martin.
Soldații finlandezi cooperează cu NATO încă din anii 90. Atât Finlanda, cât și Suedia au contribuit la misiunile din Balcani, Afganistan și Irak. Ambele forțe sunt interoperabile cu forțele NATO.
Țara a intensificat cooperarea cu NATO după ce Rusia a anexat Crimeea, dar, oficial, Finlanda a rămas nealiniată din punct de vedere militar. Finlandezii se simțeau mai în siguranță în afara alianței.
Atacul lui Putin asupra Ucrainei a schimbat acest lucru practic peste noapte. Majoritatea finlandezilor spun acum că s-ar simți mai în siguranță în cadrul NATO. Sprijinul public pentru aderarea la NATO a fost de ani de aproximativ 20-25%. Dar de la invazia Rusiei în Ucraina, acesta a crescut până la un nivel record de 76%, potrivit ultimului sondaj de opinie.
„Dacă Putin este capabil să își măcelărească frații, surorile și verii slavi în Ucraina, nimic nu îl împiedică să facă acest lucru și în Finlanda”, a declarat Stubb, fostul premier.
Schimbarea relațiilor cu Rusia e deja vizibilă
La punctul de trecere a frontierei de la Vaalimaa, la câteva ore de Helsinki, schimbarea în relația Finlandei cu Rusia poate fi deja observată. Nu cu mult timp în urmă, punctul de control era plin de camioane de transport, călători și oameni care făceau cumpărături în centrele comerciale de acolo – simboluri ale modului în care Europa a rămas legată de Rusia, în ciuda invaziei Georgiei, a anexării Crimeei și nu numai.
Din cauza pandemiei și a războiului, un punct de trecere construit pentru mii de persoane mai vede acum doar câteva sute de persoane pe zi. Unii ruși cu vaccinuri aprobate de UE încă vizitează Finlanda. Ocazional mai trece și câte un camion de transport, dar parcările stau goale.
Pare puțin probabil ca traficul să își revină. Deși apartenența la NATO nu are nicio influență asupra politicii de frontieră, majoritatea oamenilor par să accepte faptul că aderarea la Alianța Nord-Atlantică ar putea să deschidă o nouă eră de divizare între Occident și Rusia.
O întrebare care persistă este dacă Finlanda și Suedia vor urmări în paralel aderarea la NATO. Până în prezent, Suedia a fost un pic mai ezitantă, dar majoritatea analiștilor spun că cele două țări vor găsi o modalitate de a se coordona.
Moscova a avertizat asupra unor „consecințe” nespecificate și a declarat că va desfășura arme nucleare în regiunea baltică dacă NATO se va extinde. Dar oficialii și analiștii europeni au minimalizat în mare parte aceste amenințări, menționând că Rusia are deja arme nucleare în raza de acțiune.
Janne Kuusela, director de politică de apărare la Ministerul finlandez al Apărării, a declarat că nu se așteaptă ca oficialii ruși să facă schimbări majore în poziția țării.
„Nu ar fi cu adevărat o schimbare uriașă pentru analiza militară a Rusiei”, a spus el. Mai degrabă, mișcarea NATO „ar fi o lovitură pentru mândria lor, pentru demnitatea lor”, a explicat oficialul.
Ce s-ar schimba după aderarea Finlandei și Suediei la NATO
Suedia și Finlanda au devenit parteneri oficiali ai NATO în 1994 și, de atunci, au devenit contribuitori majori ai alianței. De la sfârșitul Războiului Rece, cele două țări au participat la mai multe misiuni NATO.
O schimbare majoră ar fi aplicarea „articolului 5” al Tratatului NATO, care consideră că un atac asupra unui stat membru reprezintă un atac asupra tuturor. Pentru prima dată, Finlanda și Suedia ar avea garanții de securitate din partea statelor nucleare.
Deși dezbaterea a evoluat foarte rapid în favoarea aderării în ambele țări, istoricul Henrik Meinander susține că Finlanda era pregătită mental pentru acest lucru. Pași mici spre NATO au fost făcuți progresiv de la căderea Uniunii Sovietice, spune el, potrivit BBC.
Încă din 1992, Helsinki a cumpărat avioane de luptă americane. Trei ani mai târziu, a aderat la Uniunea Europeană, alături de Suedia. De atunci, fiecare guvern finlandez a revizuit așa-numita opțiune NATO, spune el.
Suedia a luat-o pe o cale diferită în anii 90, reducând dimensiunea armatei sale și schimbând prioritățile, de la apărarea teritorială la misiuni de menținere a păcii în întreaga lume. Dar totul s-a schimbat în 2014, când Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina. Conscripția a revenit, iar cheltuielile pentru apărare au fost majorate.
Finlanda a atins deja ținta convenită de NATO privind cheltuielile de apărare de 2% din PIB, iar Suedia a făcut planuri în acest sens.
Dintr-o perspectivă pur militară, adăugarea armatelor Finlandei și/sau Suediei ar reprezenta un impuls major pentru puterea defensivă a NATO în nordul Europei, unde aceasta este depășită masiv de forțele Rusiei.
Finlanda, a spus Ben Hodges, fostul comandant al trupelor SUA în Europa, aduce avioane de luptă F35, Suedia aduce baterii de rachete Patriot și și-a securizat din nou marea insulă baltică Gotland. Forțele armate ale Finlandei și ale Suediei sunt experte în războiul arctic, antrenându-se intensiv pentru a lupta și supraviețui în pădurile înghețate din Scandinavia.
Din punct de vedere geografic, adăugarea Finlandei umple un gol uriaș în apărarea NATO, dublând suprafața graniței cu Rusia. Securitatea și stabilitatea în Marea Baltică, spune Hodges, sunt acum îmbunătățite.
Din punct de vedere politic, ar contribui la coeziunea apărării reciproce occidentale, trimițându-i un semnal lui Putin că aproape toată Europa este unită împotriva invaziei sale într-o țară suverană, Ucraina.
Care sunt riscurile aderării
Unii observatori au explicat că există riscul ca o astfel de extindere majoră a NATO, chiar la granița Rusiei, să înfurie Kremlinul atât de mult încât acesta să reacționeze prin atacuri de orice fel.
Atunci când Putin a amenințat că va lua „măsuri tehnice militare” drept răspuns la o posibilă extindere, se consideră în general că este vorba despre două lucruri – mutarea trupelor și rachetelor mai aproape de Occident și, eventual, o intensificare a atacurilor cibernetice asupra Scandinaviei.
În Suedia există o minoritate semnificativă care crede că aderarea la NATO nu ar face țara mai sigură. Deborah Solomon, de la Societatea Suedeză pentru Pace și Arbitraj, spune pentru BBC că capacitatea nucleară a NATO crește tensiunile și riscul unei curse a înarmării cu Rusia. Acest lucru complică eforturile de pace, spune ea, și face din Suedia un loc mai puțin sigur.
O altă temere este că, prin aderarea la alianță, Suedia și-ar pierde rolul de lider în eforturile globale de dezarmare nucleară.
Aici intervine diferența între cele două state nordice. Neutralitatea Finlandei a fost diferită, scrie BBC. Aceasta a apărut ca o condiție de pace impusă de Uniunea Sovietică printr-un „acord de prietenie” din 1948. A fost văzută ca o modalitate pragmatică de a supraviețui și de a menține independența țării.
Neutralitatea Suediei a fost o problemă de identitate și ideologie, în timp ce în Finlanda a fost o chestiune de existență, explică istoricul Henrik Meinander. În opinia sa, Suedia își poate permite să poarte o dezbatere despre apartenența la NATO în parte pentru că folosește Finlanda și țările baltice ca „zonă tampon”.