Cuprins:
Conceptul de „finlandizare” a reapărut în spațiul public după ce președintele american Joe Biden a spus în mai multe rânduri că Vladimir Putin și-a dorit finlandizarea Europei, însă a obținut „NATO-izarea” continentului.
De asemenea, acest subiect a fost abordat și într-un interviu acordat de fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, pentru Financial Times.
Întrebat despre cum vede finalului acestui război, Jens Stoltenberg a precizat că importante sunt rezultatele alegerilor americane și acțiunile ulterioare dinspre Washington și a vorbit despre două exemple internaționale – Finlanda și Japonia – ca urmare a unor dispute militare cu Rusia.
De ce Finlanda respinge ideea finlandizării Ucrainei
Impunerea neutralității asupra Ucrainei nu va aduce o soluție pașnică războiului cu Rusia, a declarat ministrul de externe al Finlandei, adăugând că Moscova nu poate fi considerată de încredere în ceea ce privește respectarea unui acord pe care l-ar semna.
Într-un interviu acordat agenției Reuters, ministrul de externe al Finlandei, Elina Valtonen, a respins modelul de „finlandizare”, subliniind că, în primul rând, Helsinki a rezistat Rusiei în Al Doilea Război Mondial și, în ciuda păcii ulterioare, a continuat întotdeauna să se înarmeze temându-se de un nou conflict.
Scepticismul de la Helsinki este de înțeles. Deși există unele similitudini superficiale între situația actuală a Ucrainei și cea a Finlandei în timpul Războiului Rece, orice încercare de a emula politicile de finlandizare ar fi dezastruoasă pentru Ucraina.
Finlanda și-a apărat cu succes suveranitatea în al Doilea Război Mondial și nu a devenit republică sovietică. Totuși, Tratatul de Prietenie din 1948 dintre Finlanda și URSS a stabilit cadrul pentru ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept finlandizare.
Ce a însemnat finlandizarea pentru Finlanda
Timp de peste patru decenii, finlandizarea a servit drept strategie de supraviețuire pentru independența Finlandei. În practică, aceasta însemna luarea în considerare voluntară a intereselor Uniunii Sovietice vecine, atât în politica externă, cât și în cea internă.
Tratatul postbelic stipula că politica de apărare finlandeză trebuia să se concentreze exclusiv pe apărarea țării împotriva unui posibil atac din vest, deși o nouă invazie sovietică din est era clar mai probabilă.
Finlanda era de facto obligată să ceară consimțământul Moscovei înainte de a întreprinde eforturi de creștere a cooperării politice sau economice cu Occidentul. Acest lucru a împiedicat Helsinki să participe la etapele inițiale ale integrării europene.
Impactul finlandizării asupra democrației finlandeze
Pe plan intern, finlandizarea a însemnat o serie de restricții și compromisuri privind standardele democratice de bază. Autocenzura a fost impusă în mass-media și spațiul informațional finlandez pentru a evita orice critică deschisă la adresa URSS.
Finlandezii au acceptat, de asemenea, peste două decenii fără schimbări în conducerea țării, președintele Urho Kekkonen fiind considerat o figură de neînlocuit pentru continuarea bunelor relații cu Moscova.
De ce finlandizarea nu este potrivită pentru Ucraina
Există motive geografice solide pentru care finlandizarea nu se potrivește contextului ucrainean modern. Statutul Finlandei în timpul Războiului Rece era interconectat cu climatul de securitate mai larg din regiunea nordică.
Acest echilibru nordic a creat un mediu în care URSS era stimulată să mențină status quo-ul, mai degrabă decât să riste o escaladare a tensiunilor regionale dacă ar fi crescut presiunea asupra Finlandei. Acest set specific de circumstanțe nu se aplică Ucrainei.
Finlandizarea Ucrainei nu ar garanta supraviețuirea Ucrainei așa cum a protejat cândva independența finlandeză. Ucraina de astăzi nu poate accepta restricții privind capacitatea sa de a-și păzi granițele, de a forma alianțe sau de a se apăra împotriva agresiunii rusești.
Modelul finlandez potrivit pentru Ucraina
Cei interesați de găsirea formulei potrivite pentru Ucraina ar trebui să se concentreze pe experiența Finlandei după 1991. În ultimele trei decenii, integrarea finlandeză în lumea occidentală a demonstrat că percepțiile geopolitice se pot schimba în timp.
Finlanda a aderat atât la Uniunea Europeană, cât și la NATO, și este ferm ancorată în instituțiile de bază ale comunității euro-atlantice. Acesta este tipul de model finlandez care ar putea funcționa pentru Ucraina postbelică.
După cum a comentat prim-ministrul finlandez Petteri Orpo în noiembrie, «Finlanda este membră NATO și UE. Noi, ca țară, am făcut alegerea noastră», potrivit Atlantic Council. Această abordare oferă o perspectivă mai relevantă pentru viitorul Ucrainei decât ideea depășită a finlandizării.