- Practic, pe Viggo a costat-o 1.790.000 de dolari toată marfa și transportul, iar statul român i-a dat un avans de 2.250.000 de dolari.
- Așa s-au făcut afacerile firmelor de casă în această perioadă, ajutate la ONAC de Cornelia Nagy și la Unifarm de Adrian Ionel. Risc zero pentru companii, profit de 200-300%.
Pe 10 martie, cu câteva zile înaintea stării de urgență, Oficiul Național de Achiziții Centralizate a lansat procedura pentru achiziția publică de echipamente de protecție, respectiv combinezon, vizieră, mască tip FFP2 și tip FFP3.
Pe 17 martie, a doua zi după decretul președintelui Iohannis, ONAC a semnat cu Viggo Fashion Internațional contractul pentru achiziția a 1.750.000 viziere de protecție, cu termen de livrare 45 de zile.
Prețul negociat a fost de 16 lei fără TVA (19,04 lei cu TVA).
Suma contractului semnat a fost de 28.000.000 lei, echivalentul a 6.363.000 dolari.
Nagy și Ionel au dat avansuri de 30%, mai mare decât costul real al produselor
ONAC a oferit câștigătorului licitației un avans de 30%, mai exact 10 milioane de lei, echivalentul a 2,25 de milioane de dolari.
Motivul invocat: concurența de pe plan mondial pentru procurarea de echipamente de protecție medicală, un fenomen real. Mai mulți oameni din industrie au detaliat pentru Libertatea mecanismul. În cazul vizierelor de la Viggo, ele au fost cumpărate de ONAC, aflat în subordinea Ministerului de Finanțe, dar la fel a procedat și Unifarm, compania Ministerului Sănătății.
“În achizițiile COVID-19, problema, la noi, a fost supraevaluarea și folosirea de intermediari aleși prin intermediul lui Adrian Ionel, șeful Unifarm, și al Corneliei Nagy, de la ONAC”, explică un specialist în achiziții publice, pentru Libertatea.
Așa au protejat principalele două instituții ale statului care au cumpărat echipamente în această perioadă: Unifarm și ONAC. “Au dat avans către intermediari și, în cazul firmelor preferate, acest avans a acoperit întreaga marfă comandată, pentru ca ele să nu riște nimic”, spune un om din industria achizițiilor medicale, familiar cu afacerea făcută de prietenul lui Botezatu.
Dar achiziția din debutul stării de urgență nu a fost decât prima pusă la cale pe filiera Viggo – ONAC.
A doua licitație a fost anulată, dar apoi atribuită aceleiași Viggo
Pe 2 aprilie, ONAC a lansat o nouă licitație pentru achiziționarea de viziere pe care a câștigat-o tot Viggo cu același preț: 16 lei fără TVA pe bucată.
Și cantitatea a fost identică: 1.750.000 de viziere, care trebuie livrate în 17 zile.
După ce Libertatea a publicat o investigație despre oferta Viggo, declarată câștigătoare de ONAC, în defavoarea ofertei de 6,95 de lei pe bucată a producătorul românesc Rodotex Iași, dar și a altor oferte mai avantajoase, Oficiul condus de Cornelia Nagy a anulat decizia inițială.
Dar, două zile mai târziu, pe 15 mai, ONAC menține oferta Viggo pe primul loc și semnează contractul cu firma deținută de Ionuț Marin, partenerul de afaceri al lui Cătălin Botezatu, imaginea brandului de costume bărbătești.
Care-s prețurile de fabrică și cât costă transportul
Încă de la prima comandă, cea din martie, Viggo a dat lovitura.
“La o comandă ce depășește un milion de bucăți, prețul variază între 0,21 și 0,7 dolari chiar și la modelele cu certificate CE și FDA ce pot fi astfel comercializate și în Europa și SUA. Dacă luăm în calcul un preț mediu de 0,5 cenți pe bucată, Viggo a fost nevoit să plătească pe cele 1.750.000 de viziere cel mult suma de 875.000 de dolari”, explică un om familiar cu tranzacția începută înainte de starea de urgență.
La prețul de achiziție s-a adăugat transportul.
Aducerea în România a unei astfel de comenzi din China se poate face în trei feluri, spune un om din industrie.
- Cu trenul, care ar costa 100.000 de dolari și ar dura 23 de zile.
- Cu vaporul este mai ieftin, 50.000 de dolari, dar durează 35-40 de zile.
- Cel mai rapid este cu avionul, dar un charter costă 280.000 de dolari, inclusiv încărcare și descărcare.
“Pentru cantitatea adusă de Viggo, respectiv 8.750 de baxuri 76x46x32 cm, transportul cu avionul ar presupune vreo 5 transporturi. Adică 1.400.000 de dolari în total”, a explicat pentru Libertatea un alt importator de produse medicale din China.
Marfa comandată de Viggo a fost încărcată din Guandong. Știu că doar o parte din viziere au fost aduse cu avionul, fiind comandate doar 3 chartere. Restul mărfii ar fi venit cu trenul, deoarece au avut timp la dispoziție, 45 de zile fiind termenul de livrare.
Om familiar cu afacerea:
În cel mai costisitor scenariu pentru firmă, pe Viggo a costat-o aducerea primei comenzi de viziere pentru ONAC 850.000 de dolari marfa + 840.000 dolari transportul cu 3 chartere + 100.000 de dolari trenul, în total 1.790.000 de dolari.
Practic, cu avansul de 2,2 milioane de dolari oferit de ONAC, Viggo a plătit atât marfa, cât și transportul și a mai și rămas cu un rest de 400.000 de dolari.
Diferența din contractul de 6,3 milioane de dolari, adică 4 milioane de dolari reprezintă profit.
Cum i-au blocat pe ceilalți competitori
Dar ca să se ajungă aici, ONAC trebuia să blocheze ceilalți competitori, mai ieftini, cu prețurile mult mai apropiate de real. “A folosit testul de impact, o chichiță pentru a-i elimina pe concurenții lui Viggo”, după cum a explicat pentru ziar un expert în achizițiile publice.
Rodotex Iași, care are o capacitate de producție de 200.000 de viziere pe zi și care a oferit 6,95 de lei pe bucată a fost eliminată de ONAC înainte de faza negocierilor pe motiv că nu avea testul de impact mediu, deși produsul a fost omologat de laboratorul MApN.
“Testul de impact mediu este o găselniță introdusă de ONAC în caietul de sarcini și sunt convins că nici vizierele chinezești aduse de Viggo nu întrunesc acest test și care este necesar vizierelor de protecție utilizate în domeniul construcțiilor sau a altor domenii industriale și în nici un caz în cel medical”, a declarat un alt competitor, care a ajuns în faza finală a negocierilor.
Testul de impact presupune ca ecranul vizierei ce este pusă pe capul unui manechin, să nu atingă fața atunci când o bilă de metal este aruncată spre ea de la o anumită distanță.
Folia ecranului de la aceste viziere chinezești au o grosime între 0,3 și 0,5 milimetri, deci nu ar trece acest test.
Reprezentatul firmei concurente:
Așa s-a ajuns la afacerea din martie, ale cărei date vor fi repetate acum.
Statul a plătit un avans de 2 milioane, cu acesta Viggo a plătit marfa și transportul, iar restul venit de la ONAC, 4 milioane de dolari, i-au rămas în firmă.
Libertatea s-a întâlnit cu patronul Viggo, Ionuț Marin, i-a luat și un interviu pe care l-a publicat într-un articol anterior, dar, deși a promis că va discuta detaliile afecerilor sale cu achiziții medicale cu statul, Marin n-a mai răspuns la telefon.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro