ComenteazăAnul trecut, în vară, Libertatea scria despre tânărul Andrei și despre intenția lui de a merge la școala de subofițeri și de a urma aceeași meserie care i-a ucis tatăl. Era după examenul de bacalaureat, pe care adolescentul îl trecuse cu brio. ”Când tata a murit am jurat că-i voi călca pe urme”, ne-a spus el la vremea respectivă.
Am vrut să vedem ce mai face Andrei, așa că l-am căutat din nou. Și l-am găsit la Școala de Subofițeri de la Boldești. Așa cum a promis.
Ce s-a întâmplat în ziua pe care n-o poate uita
“S-a întâmplat pe 11 iulie 2013. Tata a intervenit pentru a salva doi muncitori prinși sub un mal de pământ în oraşul meu, Feteşti. A reuşit să-l scoată pe primul, celui de-al doilea a apucat să-i pună masca de oxigen, însă un mal de pământ s-a surpat şi l-a lovit la coloana cervicală. Decesul s-a produs pe loc. Eram la bunicii mei şi a venit mama împreună cu mătuşa şi mi-au spus că tati a avut un accident foarte grav, a salvat nişte oameni, dar, din păcate, a murit”.
Este povestea tristă rememorată de Andrei, fiul pompierului-erou Gabriel Boitan, mort la datorie, în timpul intervenţiei în care a salvat vieţile a doi oameni.
Întâmplarea avea să-i schimbe definitiv viaţa tânărului care la acea vreme, în vara lui 2013, visa să devină fotbalist.
A fost momentul
în care Andrei și-a schimbat opțiunea. Atunci a decis să se facă pompier. Şi nimic,
nici riscurile meseriei, nici tragedia pe care a trăit-o familia sa, absolut
nimic nu l-a făcut să se răzgândească.
Anul acesta, în
septembrie, Andrei Boitan va fi unul dintre cei 300 de absolvenţi ai Şcolii de
Subofiţeri Pompieri “Pavel Zăgănescu”.
Povestea este cu atât mai emoționantă cu cât, după cum spune tânărul, niciodată nu a vorbit cu tatăl său despre posibilitatea de a urma cariera acestuia.
“Am avut câteva schimburi de idei legate de meseria pe care o voi avea, dar mă vedea făcând sport. Scopul meu era să ajung să joc fotbal la o echipă foarte bună. După ce tata a murit, am ales să fiu pompier”, mărturiseşte Andrei.
Încurajat să-şi urmeze visul
Ca orice mamă, și
mama lui Andrei s-a îngrijorat când a aflat că fiul ei a ales o meserie
riscantă. Dar femeia care şi-a dus la groapă soţul mort la doar 42 de ani nu
şi-a împiedicat niciodată fiul să-şi urmeze visul şi să-şi respecte
promisiunea.
“Mama ştie că scopul meu este să-mi ajut semenii, aşa cum a făcut-o şi tatăl meu şi totodată să-mi respect promisiunea”, povesteşte tânărul.
”Mama e cea mai importată ființă din viața mea”, adaugă el.
O altă persoană
foarte importantă pentru Andrei Boitan este sora sa mai mică. Avea doar doi ani
şi jumătate când şi-a pierdut tatăl, dar fetiţa are şi acum vii în minte
detalii despre tatăl său.
“Întreabă şi acum
despre tata, îşi aminteşte de el, îl consideră un erou”, spune tânărul.
Acasă, la Feteşti, în camera lui, Andrei păstrează un adevărat “altar” dedicat memoriei tatălui. A pus acolo fotografii, medalii, cupe, costumul de instrucţie al pompierului-erou. Lucruri dragi sufletului său, care-i amintesc că poartă un nume cu care are de ce se mândri.
Nu ar ezita să intre într-o groapă cu maluri surpate
La Școala de
Subofiţeri Pompieri, Andrei a învăţat în primul rând să fie un om care-i ajută
pe ceilalți.
“Şcoala nu e grea. Dacă îţi place, nimic nu e greu. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat la şcoală este să fac bine”, ne mai spune viitorul salvator.
Întrebat dacă ar
intra într-o groapă cu malurile surpate pentru a salva pe cineva, Andrei
răspunde, firesc: „Dacă asta cere meseria, da. Aş face-o pentru a ajuta
oamenii”.
La şcoala “Pavel
Zăgănescu” a învăţat teorie, dar multe dintre cursuri constau în ore de
practică, în cadrul cărora elevii se întâlnesc cu situaţii cât se poate de
reale: foc, fum, strigăte de suferinţă. Nici o clipă nu i-a trecut prin cap să
renunţe.
“Sunt conştient că pe viitor o să mă lovesc de dramele unor oameni. E foarte dificil să vezi nişte oameni în suferinţă, dar trebuie să ne facem datoria”, adaugă el.
Ce i se pare cel mai greu la meseria pe care şi-a ales-o? “Suferinţa copiilor”, ne spune el fără să ezite.
“Pentru mine a fost cel mai bun tată”
Andrei are încă
vii în minte amintirile dragi cu tatăl său. Şi îi simte lipsa în fiecare zi şi
ştie că dorul nu o să treacă niciodată.
“Îmi este foarte
dor de tata. Nu o să treacă niciodată. Cele mai dragi amintiri sunt cele de la
pescuit, de la antrenamentele de fotbal. Mă încuraja şi îmi dădea putere ca să
pot să fac ceea ce am de făcut”, spune tânărul care la doar 19 ani ştie ce
înseamnă să pierzi atât de mult. “Pentru mine a fost cel mai bun tată”.
De la tatăl lui
are simţul datoriei şi tot de la acesta a moştenit caracterul care-l face să nu
rămână indiferent la ce se întâmplă în jurul său.
“S-a implicat în toate campaniile organizate de şcoală. A strâns hăinuţe pentru copii, a donat sânge. El este printre primii care se implică în orice activitate. Vine în sprijinul comunităţii, răspunde totdeauna «da». Este un elev extraordinar de bun şi de cuminte”, povesteşte Viorela Nicolesci-Sava, purtător de cuvânt la şcoala ”Pavel Zăgănescu”.
Diriginta lui Andrei Boitan, maior Nicoleta Barnea, are și ea numai cuvinte frumoase despre băiat.
“A reuşit să se
integreze foarte repede şi în colectivul clasei, şi în rigorile militare. Este
un elev implicat, voluntar, un elev foarte receptiv la toate solicitările.
Dincolo de atitudinea regulamentară pe care toţi elevii trebuie să o aibă, el
este mai mult decât atât, o face chiar cu plăcere şi cu dăruire. Elevii clasei
au o părere foarte bună despre el, este sufletist, grijuliu cu ceilalţi. Se vede
că, dincolo de profesia pe care şi-a ales-o, la el este şi vocaţie”, spune
dirigintele.
Pe 20 septembrie va fi pompier cu acte în regulă, va merge să salveze vieţi, aşa cum i-a promis tatălui său, după ce acesta nu a mai fost. Andrei ştie că tatăl său a fost un erou. Cum altfel poţi numi un om care-şi dă viaţa pentru a salva viaţa altuia? Şi vrea să facă acelaşi lucru, fără să se gândească la un deznodământ tragic.
“Simt că trebuie
să-i calc pe urme şi să fac exact ceea ce a făcut şi el: să salvez multe vieţi.
Nu vreau să ajung la partea de erou… vreau să fiu ca tata până la un anumit
punct”, spune tânărul.
După examenul final, își dorește să meargă “acasă”, la ISU Ialomiţa, acolo unde, cu atâta dăruire, şi-a făcut datoria şi tatăl său.
Citește și:
EXCLUSIV/Lecția de eroism și puterea unei promisiuni. Andrei a ales meseria care i-a ucis tatăl exact acum 5 ani: ”Am jurat că-i voi călca pe urme!”