Cristian Presură, 49 de ani, este fizician, inventatorul senzorului optic din ceas care măsoară pulsul și cercetător la Philips Research Eindhoven (Olanda).

Totodată, este autorul mai multor articole și cărți în limba română care au popularizat domeniul științelor exacte în România: „Fizica povestită” (Humanitas, 2014), „O călătorie prin univers” (Humanitas, 2019) și „Care este diferența dintre un copil și un laptop? O călătorie personală prin religie, fizică și neuroștiințe” (Humanitas, 2020).

Cristian Presură poate fi urmărit și pe canalul său de YouTube, unde postează săptămânal videoclipuri în care explică fenomene din fizică precum o poveste, iar de două luni, și interviuri despre ideologii politice.

Școala 9: În ultima carte, vorbiți despre „o căutare personală” pentru a înțelege sensul existenței dumneavoastră. Ce i-ați sfătui pe adolescenții care sunt la începutul căutării lor?
Cristian Presură: Adolescentul din România vede tot felul de oameni de succes pe internet, vrea să ajungă ca x sau y, dar sfârșește prin a nu face nimic. O cauză poate fi că adolescenții nu fac suficientă consiliere la școală privitor la ce îi pasionează, iar în funcție de asta, ulterior, să se orienteze pentru facultate sau pentru primul job. Totodată, nici piața muncii nu le oferă tinerilor perspective de dezvoltare.

Însă adolescentul trebuie să înțeleagă ceva fundamental: că poate reuși în viață doar prin educație și prin muncă. Altfel, se va pierde.

Am întâlnit aici, în Olanda, tineri români care au venit la scurt timp după ce au terminat liceul să lucreze în măcelărie pe un salariu de 1.200 de euro – din care câteva sute de euro îi cheltuiau doar pentru cazare. Mai trist mi s-a părut că acei tineri nu aveau niciun plan de viitor. Pentru ei conta doar să câștige bani cât mai repede. Din păcate, peste 3-4 ani, tot acolo vor fi ca nivel de așteptări.

Acești tineri sunt rezultatul vulnerabilității sistemului educațional și familiilor care nu au știut să le arate căile necesare de cunoaștere pentru a-și găsi un scop.

Cristian Presură, fizician:

Dar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, i-aș sfătui să iasă câteodată de pe internet, unde adeseori divertismentul este ceea ce atrage. Să pună deoparte telefonul mobil pentru scurt timp și să-și imagineze cum ar vrea să arate viața lor peste 10 sau 20 de ani și cum plănuiesc să ajungă acolo. În acel moment o să-și dea seama: aoleu, dar ce multe am de făcut, de învățat și de experimentat.

– Cum ați caracteriza sistemul educațional olandez?
– În Olanda, toate disciplinele sunt importante și toți profesorii sunt exigenți. Notele care se iau la clasă sunt, de obicei, între 5 și 8 (5 este insuficient). Sigur că există și note de 9 și 10, dar acelea se obțin foarte greu. În felul acesta se pot diferenția mai bine elevii, spre deosebire de învățământul românesc, unde adeseori se dau note foarte mari care nu reflectă realitatea.

– În ce măsură sunteți mulțumit, ca părinte, de învățământul olandez?
– Sunt mulțumit, cu toate că nici sistemul olandez de învățământ nu este perfect. Nu știu dacă există vreunul perfect. De exemplu, la fel ca în România, și în Olanda programa de la fizică este foarte încărcată. De aceea, se trece destul de repede prin materie, fără să fie aprofundate suficient noțiunile respective, deși copiii au laboratoare și tot ce le trebuie.

– Au fost situații în care copiii v-au întrebat ceva la care să nu știți să răspundeți?
– Nu îmi aduc aminte, însă m-au criticat. Mi-au spus adesea: „Tată, noi te apreciem foarte mult. Tu ne-ai învățat despre lumea asta, ne-ai arătat galaxiile, ne-ai vorbit despre filosofie, dar nu ne-ai învățat un lucru fundamental, pe care toți copiii din Olanda îl știu: nu ne-ai învățat cum să facem bani. La masa de seară, ne place că ne povestești ce ai mai citit tu, dar la masa olandezilor, părinții vorbesc și despre bani cu copiii lor: cum să economisească și în ce să-i investească”.

Ei mai râd de mine că neștiința asta mi se trage de la comunismul pe care l-am prins în România. Tot ce se poate, pentru că, în tinerețe, nu am deprins acest spirit capitalist. În schimb, olandezii au o puternică cultură comercială încă din secolul al XV-lea, de când au început să facă comerț.

Am învățat să accept că uneori sunt depășit de situație și unele lucruri copiii mei le știu mai bine decât mine.

Cristian Presură, fizician:

Întregul interviu, pe Școala 9.

 
 

Urmărește-ne pe Google News