„A fost un om cu suflet mare, a fost omul care m-a plăcut de când aveam 13 ani, iar la 14 ani m-a debutat în fotbalul profesionist. Şi-a dorit să ajung un mare fotbalist încă de când aveam 14 ani. Ca om a fost, este şi va rămâne naşul familiei mele. Mi-a botezat fetiţa, fiica mea poartă numele fetei lui, pentru familia mea este o pierdere imensă.
Ca antrenor, faptul că la 14 ani m-a debutat în fotbal a contat enorm şi îl voi respecta toată viaţa mea, chiar dacă el este acum acolo sus şi ne veghează pe fiecare. A fost şi trist în multe momente, pentru faptul că noi, cei din generaţia pe care ne-a antrenat, nu ne ridicam la nivelul lui.
Şi asta pentru că nu aveam cum. El a fost mult prea mare şi era greu să jucăm ca el”, a declarat Flavius Stoican pentru ProSport.
„Când câștigam un meci, mergeam cu toții la petrecere”
Flavius Stoican a dezvăluit și ce cadou a primit de la nașul Balaci la nuntă.”A avut un suflet uriaş. Cadoul său de nuntă pentru noi a fost o casă. A fost prima casă a noastră. Vă daţi seama ce suflet imens avea. Îmi este greu să-mi găsesc cuvintele. Pentru mine va rămâne unul dintre cei mai importanţi oameni de pe acest pământ”.
„Îmi amintesc că atunci când câştigam un meci ne strângea pe toţi şi mergeam la petrecere, în cadru organizat. Numai să ne simţim bine. Voia ca şi în afara terenului să fim o familie. Toate acestea m-au ajutat şi mă ajută şi acum în ceea ce vreau eu să fac ca antrenor.
În timpul liber era foarte apropiat de noi, iar în timpul meciurilor îşi dorea să jucăm ca el. Dar era imposibil. A fost cel mai mare fotbalist român, alături de Hagi şi Dobrin”, a mai spus tehnicianul de la Poli Iași.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro