ComenteazăTrag aer în piept, se schimonosesc, dau ochii peste cap, li se umezesc, ridică vocea ameninţător, li se umple gura când vorbesc de ţară, de Popor… Ca într-un bâlci ieftin, o Drăgaică rurală, imediat ce camera se stinge redevin normali. Normali pentru viaţa noastră politică. Şi merg care încotro după ghiftuială, după o combinaţie, două, după un ciubuc, ceva… Seara e prilej de glume, chiar de şpriţ cu adversarii politici. “Ce ţi-am tras-o! Lasă că şi eu te-am umplut de glorie cu amendamentul meu în direct. Ha, ha, ha”. Hohotul de şacal îmbuibat se rostogoleşte spre mahalale. Spre electorat. Spre oamenii simpli, care nu pot dormi de atâtea griji şi adesea visează de foame. A doua zi, scena se va repeta. La infinit. Un teatru ieftin, care câtva timp ne-a produs şi zâmbete. Acum, numai lacrimi.
Ce uităm este că aceşti bufoni sunt plătiţi. Din banii noştri. Dramatic este că această trupă de comedianţi ieftini nu mai vrea să plece. Şi-a aruncat cupola circului peste ţară. Ajunge, caravana cu bufoni trebuie să plece!