ComenteazăCe nu au luat în calcul aceşti sociologi de mucava este că nimeni nu murea de foame. Este drept că s-a trăit cumplit, dar toată lumea avea un loc de muncă, avea de bine, de rău ceva de pus pe masă! Abia acum, în plină criză, începe să se vadă faţa hâdă a capitalismului. Suferinţa şomajului în care nu credeam, mai ales că televiziunea comunistă ne-o zugrăvea în imagini terifiante. Chiar dacă fostul angajat CFR are tulburări psihice, asistăm la debutul unui război împotriva statului.
Sper să nu cobesc, dar disperarea duce şi la gesturi de răzbunare! Şomerii dezechilibrează ordinea socială. Unii pun mâna pe par, alţii vor să se răzbune! Şi e plin Occidentul de astfel de gesturi. Un om ajuns la limită, fără soluţii, nu mai judecă normal. Cu spatele la zid şi fără nici o speranţă, e capabil de gesturi sinucigaşe. Sau mult mai rău, de o cumplită răfuială. De o sete puternică de a-şi face singur dreptate. Foamea a ajuns cea mai cumplită dinamită!
Citeşte şi «Am ieşit pe geam ca să scăpăm»