A început liceul la pensionul Pompilian, dar din cauza Primului Război Mondial și a refugiului, a continuat liceul în Moldova, la Roman, absolvind liceul ”Roman Vodă” în 1920. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din București pe care a absolvit-o în 1925.
După stagiile de medic extern și intern la Așezămintele Brâncovenești a obținut diploma de doctor în medicină și chirurgie și dreptul de liberă practică.
Apoi, în 1927, s-a căsătorit cu dr. Dumitru Bagdasar cu care a avut o căsnicie model. Proaspăt căsătoriți, soții Bagdasar au plecat în Statele Unite, la Boston, la specializare profesională; Florica pentru a urma cursuri de sănătate publică la Harvard, Dumitru pentru a-și însuși noile tehnici de neurochirurgie la clinica dr. Harvey Cushing, pionierul neurochirurgiei moderne. La Boston Florica Bagdasar a primit bursa Rockefeller.
După ce soțul ei a murit, ministru al Sănătăţii din Guvernul Petru Groza, Florica Bagdasar a fost numită succesoarea acestuia, iar mandatul acesteia a ținut aproape doi ani.
În acele vremuri, ţara se confrunta cu foametea şi sărăcia, Moldova luptându-se cu epidemia de tifos exantematic, iar Dobrogea cu epidemia de malarie.
În august 1948, când se afla în inspecție în Dobrogea, în cadrul campaniei antimalarie, Florica Bagdasar a fost eliberată din funcția de ministru al Sănătății, fără vreo explicație prealabilă.
Un an mai târziu, a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic din București, iar în octombrie 1957 vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România.
Campania contra dr. Florica Bagdasar a culminat pe 18 ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scînteia, intitulat ”Pentru lichidarea deformărilor antiștiințifice în domeniul pedagogiei”, care o acuza de ”cosmopolitism”, de ploconire slugarnică în fața putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud etc.
Imediat după apariția articolului, Centrul de Igienă Mintală a fost vizitat de o delegație oficială; și în ciuda aprecierii elogioase date de prof. dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost ”eliberată” din funcția de director și nevoită să predea pe loc dosarele și cheile Institutului.
Ulterior, doamna Bagdasar s-a îmbolnăvit grav și a fost internată multă vreme în spital (Filaret), suferind o operație grea de plămâni, după care, în mod miraculos, a început recuperarea.
De-a lungul vieții sale, teroarea stalinistă și-a spus cuvântul. A fost anchetată în repetate rânduri și a rămas fără venituri, fiindcă pensia după soțul ei de la Academie a fost tăiată, iar ”Spațiul locativ” a obligat-o să împartă apartamentul, unde locuia cu fiica ei, cu o altă familie cu doi copii.
La sfârșitul anului 1956, au început demersuri de „reabilitare” (concomitent cu programul de „destalinizare” inițiat de Hrușciov în URSS). I s-a propus să reintre în partid, dar a refuzat. În schimb, în octombrie 1957 a fost numită vicepreședintă a Crucii Roșii din România, poziție în care a funcționat câțiva ani.
Sursa & foto: 3dots.ro
CITEȘTE ȘI…
REPORTAJ: Reclama, sufletul comerțului și la începutul secolului XX: “Purgen este bomboana ce se ia cu cea mai mare plăcere de oricine”| VIDEO
REPORTAJ – O femeie aruncată pe drumuri de concubin a născut în Centrul Maternal Bârlad, fără asistență medicală