S-a născut şi a crescut în Bucureşti. În copilărie îi plăcea Greta Garbo, iar mai târziu s-a îndrăgostit de poeziile lui Nichita Stănescu. Acum mai bine de zece ani a ajuns în New York, cu spectacolul de teatru “Danaidele”, în regia lui Silviu Purcărete.

A fost copleşită şi fascinată de marea metropolă, şi a decis să rămână. “Succesul înseamnă să pot să fac ceea ce îmi place, să fiu fericită să am continuu aspiraţii, să nu mă plafonez în rutina de zi cu zi. Şi pe cât se poate să încerc lucruri noi. Şi mai ales să pot inspira oamenii. Cred că dacă pot inspira şi reuşesc să am un impact pozitiv asupra oamenilor, am dreptul să consider că am succes”, afirmă ea.

Anul acesta a devenit campioană mondială la kickboxing

Chiar dacă părea un oraş impresionant şi plin de oportunităţi, New Yorkul a obligat-o să fie mai realistă, fără a-şi pierde însă niciodată motivaţia şi visul de a ţinti cât mai sus. Cariera a fost mereu pe primul loc.

A învăţat că munca, fie ea şi într-un restaurant, dacă este cinstită nu e ruşinoasă. A pornit de jos, a muncit din greu, ca orice imigrant venit în această ţară, şi nu şi-a pierdut o clipă pasiunea pentru teatru.

A jucat pe diferite scene din New York City şi în producţii de film independente. Rolul care a propulsat-o în faţă, primind comentarii pozitive din partea criticilor de film americani, a fost cel din pelicula “Inside Man” (“Omul din interior”, cu Jodie Foster şi Denzel Washington).

Pentru că îi place să aibă o viaţă cât mai activă şi pentru că iubeşte sportul, s-a apucat de kickboxing, iar în această vară, în Orlando, Florida, a câştigat titlul de campioană mondială, categoria sub 50 kg.

Asta după ce anul trecut a fost vicecampioană mondială, în competiţia similară desfăşurată în Thailanda. Acolo a fost selectată să participe alături de echipa SUA, în urma concursului câştigat pe continentul nord-american.

“Când eram la şcoală îi mai păruiam pe băieţii din cartier, dar niciodată nu mam gândit că voi intra în ring”, ne-a mărturisit Florina.

Îi e dor de oraşul copilăriei, Bucureşti

Chiar dacă este departe de casă, Florina îşi aminteşte cu drag de oraşul copilăriei, Bucureşti. “Îmi e dor de strada pe care am crescut, de nămeţii prin care mergeam când aveam 5-6 ani şi colindam de Moş Ajun, de dimineaţa de Paşte, când toată familia se aduna să ciocnească ouă roşii, şi de mirosul de cozonaci”, îşi aminteşte ea cu nostalgie.

 
 

Urmărește-ne pe Google News